Cât de bine îți cunoști, de fapt, propriul corp? Un sondaj și o discuție virală de pe Reddit au scos la iveală o mulțime de confuzii despre anatomie, menstruație, inimă, diabet, fertilitate și chiar prostată.
Corpul uman este mult mai complex decât „lecțiile” și miturile pe care le-am auzit în copilărie.
Unele diferențe dintre femei și bărbați contează cu adevărat în medicină, inclusiv în simptomele infarctului.
Miturile despre menstruație, fertilitate, diabet sau prostată pot întârzia uneori accesul la medic.
Nu toate afirmațiile virale sunt corecte: unele dintre ideile de pe Reddit trebuie, la rândul lor, corectate cu informații medicale.
Corpul uman este o „mașinărie” biologică uluitoare, alcătuită din organe, hormoni, nervi, vase de sânge, mușchi și procese atât de complicate încât nici medicina modernă nu le-a descifrat în totalitate. Tocmai de aceea, ideea că „știm cu toții cum funcționează corpul” este mai degrabă o iluzie.
O postare de pe Reddit a provocat recent mii de utilizatori să povestească despre lucrurile legate de anatomie pe care au descoperit, uneori cu uimire, că adulții din jurul lor nu le înțeleg. Discuția a mers de la mărimea sutienului și erecții până la menstruație, clitoris, fertilizare in vitro, diabet și prostată.
Unele dintre exemple sunt savuroase. Altele sunt însă atât de importante încât merită despărțite de glume și explicate corect, conform boredpanda.
Un sondaj comandat de USANA și realizat de OnePoll, citat în contextul discuției, ilustrează problema: două treimi dintre respondenții americani nu au putut identifica temperatura corporală medie considerată tradițional 98,6°F, aproximativ 37°C. 35% nu își cunoșteau grupa sanguină, iar aproape trei din zece nu puteau face diferența între ficat și rinichi. Aproximativ o treime nu știau că avem doi rinichi.
Mai interesant: circa 80% se considerau totuși bine informați despre corpul uman.
Cu alte cuvinte, există o diferență între a avea încredere în propriile cunoștințe medicale și a le avea cu adevărat.
Unul dintre cele mai complicate lucruri aparent banale este chiar alegerea sutienului.
Ideea că o anumită literă A, B, C, D, ar spune singură cât de mare este sânul este greșită. Cupa este raportată la circumferința toracelui, iar aceeași literă poate reprezenta volume diferite în funcție de circumferința de sub bust.
În plus, sistemele de măsurare diferă între țări și producători, iar forma sânului contează enorm pentru potrivirea unui sutien.
Așadar, „am cupa X, deci sânii mei au exact dimensiunea Y” este o simplificare.
Poate părea intuitiv să presupui că o erecție înseamnă automat atracție sexuală și că lipsa ei înseamnă automat lipsa atracției.
Nu este atât de simplu.
Erecția este rezultatul interacțiunii dintre sistemul nervos, circulație, hormoni și starea psihologică. Poate apărea spontan, inclusiv în timpul somnului, fără ca persoana să fie stimulată erotic.
La fel, stresul, anxietatea, oboseala, consumul de alcool, anumite medicamente sau presiunea psihologică pot face dificilă obținerea sau menținerea unei erecții chiar și atunci când există atracție.
Prin urmare, folosirea erecției ca „test” pentru sentimentele cuiva este o idee proastă.
Aici este nevoie de o corectare importantă a unei afirmații din discuția Reddit.
Faptul că o femeie este la menstruație nu înseamnă că partenerul se va „infecta” cu o boală cu transmitere sexuală doar pentru că există sânge menstrual.
Însă asta nu înseamnă că sexul în timpul menstruației este lipsit de riscul de transmitere a infecțiilor cu transmitere sexuală. Unele ITS se transmit prin contact sexual indiferent de momentul ciclului menstrual, iar sângele poate reprezenta un fluid biologic relevant pentru anumite infecții.
Și nu, menstruația nu poate fi pur și simplu „ținută” și eliminată toată deodată.
Menstruația este procesul prin care mucoasa uterină este eliminată treptat. Uterul se contractă, iar prostaglandinele contribuie la aceste contracții și la apariția crampelor.
Nu există un „rezervor” pe care femeia îl poate goli voluntar.
Sunetele produse atunci când aerul intră în vagin și apoi este eliminat sunt uneori numite colocvial „queefing”.
Nu au aceeași origine ca gazele intestinale și, de cele mai multe ori, nu indică o problemă medicală.
În timpul sexului, al exercițiilor fizice sau al schimbării poziției, aerul poate intra în canalul vaginal și poate fi apoi eliminat.
Este fiziologie, nu un motiv de rușine.
Una dintre cele mai persistente imagini simplificate despre anatomia feminină este aceea că clitorisul ar fi doar mica porțiune vizibilă de la exterior.
De fapt, partea vizibilă este doar glandul clitoridian. Clitorisul este un organ mult mai mare, alcătuit din țesut erectil și structuri interne. Are un corp, două „picioare” și două bulbi vestibulari care se află de o parte și de alta a vaginului.
Așadar, afirmația virală potrivit căreia clitorisul ar avea „cinci ramificații către labii” nu descrie corect anatomia.
Și încă ceva important: vulvele nu arată toate la fel.
Labiile mici pot fi mai scurte, mai lungi, asimetrice, netede sau cu pliuri și pot avea culori diferite. Toate aceste variații pot fi perfect normale.
O altă confuzie frecventă este ideea că organele genitale trebuie frecate energic pentru a fi „cu adevărat curate”.
În realitate, igiena intimă înseamnă curățarea blândă a zonelor externe. Vaginul are propriile mecanisme de curățare și nu trebuie spălat în interior.
În zona dintre fese este, evident, importantă igiena atentă, însă frecarea excesivă sau folosirea repetată a produselor parfumate poate irita pielea.
Corpul nu are nevoie să miroasă a gel de duș pentru a fi sănătos.
Un mit periculos este acela că, dacă o sarcină este dorită, întreruperea ei nu poate deveni niciodată o necesitate medicală.
Din păcate, există situații în care continuarea unei sarcini poate pune grav în pericol sănătatea sau viața pacientei, iar deciziile medicale trebuie luate în funcție de situația clinică concretă.
Acest lucru nu înseamnă că fiecare sarcină complicată necesită întrerupere. Înseamnă că medicina nu funcționează după regula simplistă „dacă sarcina este dorită, orice intervenție este imposibilă”.
Aici un mit poate deveni literalmente periculos.
Durerea sau presiunea în piept rămân cel mai frecvent simptom al sindromului coronarian acut atât la femei, cât și la bărbați. Însă femeile pot avea mai frecvent, alături de durerea toracică sau uneori în absența ei, simptome precum greață, dificultăți de respirație, oboseală neobișnuită, transpirații, amețeală sau durere în spate, gât, maxilar ori braț.
American Heart Association subliniază că simptomele cardiovasculare pot varia în funcție de sex și că femeile pot avea manifestări mai puțin recognoscibile.
Asta nu înseamnă că femeile au „infarct fără durere”, ci că tabloul clinic poate fi mai variat.
Uterul nu este o vezică.
Sângele menstrual nu este depozitat într-un recipient pe care femeia îl poate închide cu un mușchi și apoi îl poate elimina la comandă.
În timpul menstruației, mucoasa uterină este eliminată, iar uterul se contractă. Prostaglandinele stimulează aceste contracții și sunt una dintre principalele cauze ale crampelor menstruale.
De aceea, o femeie nu poate pur și simplu să „țină menstruația” până ajunge acasă.
Fertilizarea in vitro este încă înconjurată de mituri.
În FIV, ovocitele sunt recoltate din ovare, iar fertilizarea are loc în laborator. Embrionii obținuți pot fi ulterior transferați în uter.
Procesul este mult mai complex decât formula „ovul + spermatozoid = copil”.
Nu fiecare ovocit este fertilizat. Nu fiecare ovocit fertilizat ajunge la stadiul de embrion. Iar dintre embrionii obținuți, nu toți ajung la stadiul de blastocist și nu toți se implantează.
În mod obișnuit, implantarea are loc în jurul zilelor 5-7 după fertilizare, atunci când embrionul a ajuns la stadiul de blastocist.
Prin urmare, FIV nu „garantează” o sarcină, ci oferă o cale medicală pentru ca fertilizarea și dezvoltarea embrionară să poată fi gestionate în laborator înaintea transferului.
Faptul că traheea și esofagul sunt foarte apropiate unul de celălalt pare, privit din exterior, o glumă proastă a evoluției.
Aerul merge spre plămâni, alimentele spre esofag, iar cele două căi se intersectează în zona gâtului.
Epiglota și mecanismele complexe de înghițire ajută la protejarea căilor respiratorii, dar sistemul nu este infailibil.
De aici apare și fenomenul pe care îl cunoaștem cu toții: „a intrat pe partea greșită”.
Tusea care urmează este, de fapt, un mecanism de apărare.
Probabil unul dintre cele mai vechi și toxice mituri este ideea că activitatea sexuală „lărgește” permanent vaginul.
Nu există o metodă prin care să determini numărul de parteneri sexuali ai unei femei analizând „lărgimea” vaginului.
Vaginul este un canal muscular și elastic, capabil să-și modifice forma și dimensiunea. În timpul excitației sexuale, țesuturile se modifică, iar canalul vaginal se adaptează.
Iar vulva și vaginul nu arată identic la toate femeile.
Anatomia nu este un „test de virginitate” și cu atât mai puțin un CV sexual.
În discuția Reddit apare o anecdotă despre o persoană care și-a pus urină în ochi și a ajuns cu o infecție agravată.
Ideea este absurdă, dar există într-adevăr practici de așa-numită „urinoterapie”.
Problema este că nu există dovezi solide că aplicarea urinei pe ochi tratează infecțiile, iar introducerea unor lichide neadecvate în ochi poate provoca iritație și poate introduce microorganisme.
Mai mult, medicina modernă nu mai consideră corectă afirmația simplă că urina sănătoasă este complet sterilă. Cercetările asupra microbiomului urinar au identificat comunități microbiene chiar și la persoane sănătoase, fără simptome.
Asta nu înseamnă că orice bacterie găsită în urină reprezintă o infecție și nici că urina este „plină de microbi periculoși”. Înseamnă doar că vechiul mit al sterilității absolute nu mai corespunde cunoștințelor actuale.
Pe scurt: ochiul nu este locul potrivit pentru experimente de internet.
O altă confuzie menționată în discuție este cea dintre diabet și ideea că boala apare pur și simplu pentru că o persoană a consumat dulciuri.
Diabetul este un grup de boli caracterizate prin niveluri crescute ale glucozei din sânge, iar mecanismele diferă între tipurile de diabet.
Renunțarea la băuturile îndulcite poate fi o alegere bună pentru sănătate, dar înlocuirea lor cu o băutură sportivă cu zahăr nu „tratează” diabetul.
Este adevărat că hiperplazia benignă de prostată, sau BPH, devine mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă.
Prostata trece printr-o a doua etapă de creștere începând aproximativ de la 25 de ani și continuă să se dezvolte de-a lungul vieții. BPH este mult mai frecventă după 50 de ani.
Dar formula virală „la 70 de ani ai 70% șanse să ai prostată mărită” nu trebuie tratată ca o regulă medicală exactă.
Datele NIDDK estimează BPH la aproximativ 5-6% dintre bărbații de 40-64 de ani și la 29-33% dintre cei de 65 de ani și peste, în funcție de definițiile și populațiile studiate.
Important este altceva: dificultatea la urinare, jetul urinar slab, nevoia frecventă de a urina sau trezirile repetate noaptea nu trebuie puse automat pe seama „bătrâneții”. Există evaluări și tratamente.
Poate că aceasta este una dintre cele mai fascinante confuzii.
Ovarele produc și eliberează ovocite. Într-un ciclu natural, ovocul este preluat de trompa uterină, unde poate avea loc fertilizarea. Dacă apare fertilizarea, embrionul se deplasează ulterior spre uter.
Dar dacă trompele uterine au fost îndepărtate, asta nu înseamnă că ovarele dispar și nici că ovocitele „nu mai au unde să ajungă”.
În FIV, ovocitele sunt recoltate direct din ovare, fertilizate în laborator, iar embrionul este transferat ulterior în uter. Tocmai de aceea, afectarea sau lipsa trompelor uterine nu exclude automat posibilitatea FIV.
Trompele sunt esențiale pentru reproducerea naturală, dar FIV poate ocoli această etapă.
Partea cea mai interesantă a discuției nu este, de fapt, faptul că unii adulți confundă ficatul cu rinichiul sau nu știu câți rinichi avem.
Problema este că necunoașterea anatomiei poate influența decizii reale de sănătate.
Dacă cineva nu știe cum funcționează menstruația, poate interpreta greșit durerea sau sângerarea. Dacă nu recunoaște simptomele cardiovasculare, poate amâna prezentarea la medic. Dacă nu înțelege diabetul, poate urma sfaturi fără fundament. Dacă privește fertilitatea prin mituri, poate avea așteptări nerealiste de la FIV.
Și există un detaliu încurajator în sondajul citat: oamenii vor să învețe. Aproximativ 43% dintre respondenți spuneau că ar dori să afle mai multe despre sănătatea mintală, 38% despre cardiologie și 32% despre sănătatea reproducerii.
Asta este, probabil, cea mai bună concluzie. Nu este nicio rușine să nu știi cum funcționează un organ. Rușinos ar fi să refuzi informația corectă atunci când ai ocazia să o afli.
Pentru că organismul uman nu vine cu un manual de utilizare în cutie. Dar, spre deosebire de un telefon, atunci când ceva nu funcționează, nu putem apăsa „factory reset”.