Utilizarea clorhexidinei, un antiseptic comun în unitățile medicale, ridică semne de întrebare majore în comunitatea științifică. Un studiu recent, publicat în jurnalul Environmental Science & Technology, avertizează că reziduurile acestei substanțe persistă pe suprafețe zeci de ore. Acest fenomen favorizează apariția unor generații de bacterii care nu doar supraviețuiesc dezinfectanților, dar devin imune și la antibioticele de ultimă instanță.
Cercetătorii fac o distincție clară între doi termeni esențiali pentru sănătatea publică. Toleranța apare atunci când bacteriile supraviețuiesc unor concentrații moderate de substanțe chimice, deși dozele mari încă le pot elimina.
Mult mai periculoasă este rezistența. În acest stadiu, microorganismele se multiplică nestingherit chiar și sub acțiunea directă a antisepticelor care, în mod normal, le-ar distruge instantaneu. Studiul condus de profesorul Erica Hartmann arată că expunerea prelungită la urme slabe de dezinfectant antrenează bacteriile pentru acest scenariu critic.
Echipa de cercetare de la Școala de Inginerie McCormick a analizat peste 200 de probe din secții de terapie intensivă. Rezultatele sunt îngrijorătoare: deși saloanele par curate, 36% din bacteriile identificate prezintă deja un nivel de toleranță la clorhexidină.
Experimentele de laborator confirmă că antisepticul persistă pe plastic, metal sau laminat timp de cel puțin o zi întreagă. Chiar dacă personalul curăță suprafețele cu apă, micro-dozele de substanță rămân active. Aceste urme nu ucid bacteriile, ci creează un mediu de selecție unde doar cele mai rezistente exemplare supraviețuiesc și se multiplică, potrivit Agerpres.
Un aspect alarmant al studiului vizează modul de răspândire a acestor microorganisme. Chiuvetele din spitale reprezintă "puncte fierbinți" pentru dezvoltarea bacteriilor tolerante. Apa care curge din robinet lovește scurgerea și proiectează în aer particule minuscule încărcate cu microbi.
Prin acest mecanism de aerosolizare, bacteriile ajung pe pervazurile ferestrelor, pe uși sau pe tastaturi, chiar dacă substanța antiseptică a fost aplicată inițial doar pe pielea pacienților.
Cea mai gravă descoperire a cercetătorilor vizează transferul genetic. Bacteriile care învață să reziste la clorhexidină fac schimb de fragmente de ADN, numite plasmide. Aceste bucle genetice conțin adesea "instrucțiuni" care permit microbilor să evite și atacul antibioticelor puternice, precum carbapenemele.
Astfel, rezistența la medicamentele vitale poate să accelereze chiar și în absența utilizării antibioticelor, prin simpla expunere la dezinfectanți folosiți necorespunzător.
Specialiștii îndeamnă la prudență și la o strategie de administrare antimicrobiană mai strictă. Deși în secțiile de terapie intensivă clorhexidina rămâne necesară pentru a preveni infecțiile post-chirurgicale, utilizarea sa în alte medii trebuie limitată.
În afara spitalelor, cum ar fi în locuințe sau clinici veterinare, apa și săpunul obișnuit sunt adesea suficiente pentru igienă. Dacă bacteriile continuă să dezvolte mecanisme de apărare împotriva substanțelor chimice, proceduri medicale de rutină, precum intervențiile stomatologice, ar putea deveni extrem de riscante în viitorul apropiat.