Vitamina D este unul dintre cele mai folosite suplimente, mai ales în lunile în care expunerea la soare scade, iar organismul produce mai puțină vitamină D în piele. Mult timp, cele două forme principale - vitamina D2 și vitamina D3 - au fost tratate ca variante relativ similare. O nouă meta-analiză realizată de cercetători de la University of Surrey, John Innes Centre și Quadram Institute Bioscience arată însă că lucrurile ar putea fi mai complicate: suplimentele cu vitamina D2 pot reduce nivelul de vitamina D3 din organism, forma produsă natural după expunerea la soare și considerată mai eficientă în creșterea statusului total de vitamina D.
Studiul, publicat în Nutrition Reviews, a analizat date din studii clinice randomizate și a urmărit efectul suplimentării cu vitamina D2 asupra concentrațiilor serice de 25-hidroxivitamină D3 - 25(OH)D3. Cercetătorii au constatat reduceri semnificative ale nivelului de 25(OH)D3 la persoanele care au luat vitamina D2, comparativ cu grupurile de control sau cu persoanele care au luat vitamina D3.
Vitamina D există în două forme principale în suplimente și alimente fortificate. Vitamina D3, numită colecalciferol, este produsă natural în piele atunci când aceasta este expusă la radiațiile ultraviolete B din lumina solară. Ea se găsește și în alimente de origine animală, precum peștele gras, gălbenușul de ou, ficatul și unele produse lactate fortificate.
Vitamina D2, numită ergocalciferol, provine în principal din surse vegetale sau fungice, cum sunt ciupercile expuse la lumină ultravioletă. Din acest motiv, D2 a fost mult timp o opțiune importantă pentru persoanele care urmează o alimentație vegană sau care evită suplimentele de origine animală.
Problema ridicată de noua cercetare este că D2 și D3 nu par să fie complet interschimbabile. Datele analizate sugerează că vitamina D2 nu doar că poate fi mai puțin eficientă în creșterea nivelului total de vitamina D, dar poate influența negativ nivelul de vitamina D3 deja existent în organism.
Meta-analiza a pornit de la o întrebare foarte concretă: ce se întâmplă cu nivelul de 25(OH)D3 atunci când o persoană ia suplimente cu vitamina D2? 25(OH)D este forma măsurată de obicei în sânge pentru evaluarea statusului vitaminei D, iar cercetătorii au vrut să vadă dacă D2 afectează componenta D3 a acestui indicator.
Potrivit rezumatului publicat în baza PubMed, participanții care au primit vitamina D2 au avut scăderi semnificative statistic ale concentrațiilor serice de 25(OH)D3. Articolul din Nutrition Reviews arată că autorii au căutat studii publicate între 1975 și 2023, iar analiza finală a inclus 20 de lucrări, dintre care 11 au fost potrivite pentru meta-analiză.
University of Surrey a prezentat rezultatul drept o descoperire importantă, deoarece arată un efect anterior insuficient înțeles: suplimentarea cu D2 poate scădea concentrațiile de D3. Emily Brown, cercetătoare doctorală și autoare principală, a explicat că suplimentele cu vitamina D sunt importante, mai ales în lunile în care organismul nu poate produce suficientă vitamină D din lumina solară, dar că D2 poate reduce nivelurile de D3 din corp.
Vitamina D3 este considerată, în multe studii, mai eficientă decât D2 în creșterea nivelului total de vitamina D din sânge. O meta-analiză mai veche, inclusă în baza NCBI Bookshelf, a concluzionat că vitamina D3 este mai eficientă decât vitamina D2 în creșterea concentrațiilor serice de 25(OH)D, deși autorii au subliniat că sunt necesare cercetări suplimentare privind dozele, administrarea și diferențele dintre populații.
Noua cercetare adaugă un element suplimentar: dacă D2 poate reduce nivelul de D3, atunci alegerea formei de suplimentare ar putea conta mai mult decât se credea. Nu este vorba doar despre câtă vitamină D se administrează, ci și despre forma folosită.
În practică, acest lucru ar putea susține recomandarea ca vitamina D3 să fie preferată de majoritatea persoanelor, acolo unde nu există motive personale, medicale, religioase sau alimentare pentru alegerea D2.
Diferențele dintre D2 și D3 nu par să fie importante doar pentru oase. O cercetare publicată în 2022 în Frontiers in Immunology a arătat că vitaminele D2 și D3 au efecte parțial suprapuse, dar diferite, asupra sistemului imunitar uman. Potrivit autorilor, vitamina D3, dar nu vitamina D2, a stimulat semnalizarea interferonului de tip I, o componentă importantă a apărării timpurii împotriva virusurilor și bacteriilor.
Profesorul Colin Smith, citat de University of Surrey, a explicat că vitamina D3 pare să stimuleze acest sistem de semnalizare, care funcționează ca o primă linie de apărare a organismului. De aici apare ipoteza că un status bun al vitaminei D3 ar putea ajuta organismul să răspundă mai bine în fața unor agenți infecțioși.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că vitamina D3 previne sigur infecțiile sau că suplimentele pot înlocui vaccinarea, alimentația echilibrată, somnul sau tratamentele recomandate de medic. Cercetarea sugerează o diferență biologică între cele două forme, nu o soluție miraculoasă.
În țările cu ierni lungi sau cu expunere redusă la soare, deficitul de vitamina D este o problemă frecventă. Organismul produce vitamina D în piele sub acțiunea soarelui, iar în lunile reci această producție scade semnificativ. De aceea, suplimentele sunt recomandate frecvent în sezonul rece, mai ales persoanelor cu risc de deficit.
Vitamina D este esențială pentru absorbția calciului și pentru sănătatea oaselor. Deficitul poate afecta oasele, mușchii și funcționarea sistemului imunitar. La copii, deficitul sever poate duce la rahitism, iar la adulți poate contribui la osteomalacie sau la creșterea riscului de probleme osoase.
Dar noua analiză sugerează că forma suplimentului contează. Dacă două produse au aceeași doză declarată pe etichetă, dar unul conține D2 și altul D3, efectele asupra organismului ar putea să nu fie identice.
Unul dintre motivele pentru care vitamina D2 a fost folosită pe scară largă este originea sa vegetală sau fungică. Pentru persoanele vegane, D2 a fost mult timp varianta preferată, deoarece D3 era obținută tradițional din surse animale, precum lanolina din lâna de oaie.
Situația se schimbă însă. Pe piață apar tot mai multe suplimente cu vitamina D3 obținută din licheni, compatibile cu alimentația vegană. Profesorul Cathie Martin, de la John Innes Centre, a subliniat importanța accesului la vitamina D3 de origine vegetală, tocmai în contextul în care D3 pare să fie forma mai eficientă pentru mulți oameni.
Această observație este importantă și pentru industria alimentară. Dacă alimentele fortificate și suplimentele ar trebui să se orienteze mai mult către D3, este necesar ca și persoanele care evită sursele animale să aibă alternative accesibile.
Studiul nu înseamnă că toți cei care iau vitamina D2 trebuie să oprească imediat suplimentul. Decizia depinde de motivul pentru care a fost recomandat, de doza folosită, de analize, de alimentație, de expunerea la soare și de eventualele afecțiuni existente.
Cel mai corect este ca persoanele care iau vitamina D pe termen lung să discute cu medicul sau farmacistul, mai ales dacă au deficit confirmat, osteoporoză, boli renale, boli digestive care afectează absorbția, tratamente cronice sau risc crescut de căderi și fracturi.
Pentru mulți adulți, alegerea unui supliment cu vitamina D3 poate fi mai potrivită. Dar suplimentarea trebuie făcută rațional, nu după ureche. Excesul de vitamina D poate fi periculos, deoarece poate crește nivelul calciului în sânge și poate duce la greață, slăbiciune, sete excesivă, urinări frecvente sau probleme renale.
Pe etichetele suplimentelor apare de obicei doza în micrograme sau în unități internaționale. În Statele Unite, adulților li se recomandă frecvent un aport de 15 micrograme, echivalentul a 600 UI pe zi, deși necesarul poate varia în funcție de vârstă, sănătate și riscul de deficit.
Însă noua cercetare arată că nu doar cantitatea contează, ci și forma. Două suplimente pot avea aceeași doză, dar efecte diferite dacă unul conține D2 și altul D3. De aceea, persoanele care cumpără vitamina D ar trebui să verifice pe etichetă dacă produsul conține colecalciferol - D3 - sau ergocalciferol - D2.
Autorii spun că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine cum se comportă cele două forme ale vitaminei D în populații diferite. Contează vârsta, sexul, greutatea, dieta, expunerea la soare, etnia, starea de sănătate și nivelul inițial al vitaminei D.
De asemenea, rămâne de văzut dacă ghidurile de suplimentare se vor modifica și dacă vitamina D3 va deveni opțiunea implicită în mai multe recomandări oficiale.
Profesorul Martin Warren, Chief Scientific Officer la Quadram Institute, a subliniat că deficitul de vitamina D rămâne o problemă importantă de sănătate publică, mai ales în lunile de iarnă, iar alegerea celei mai eficiente forme de suplimentare sau fortificare este esențială pentru sănătatea populației.
Până atunci, mesajul practic este simplu: vitamina D rămâne importantă, dar forma suplimentului contează. Pentru multe persoane, vitamina D3 ar putea fi alegerea mai eficientă decât D2, însă suplimentarea trebuie adaptată fiecărui caz și, ideal, discutată cu un specialist.