După incendiul de la Crans-Montana, fabrica de piele din unitatea de producţie celulară a Centrului spitalicesc universitar din cantonul elveţian Vaud (CHUV), singura de această dimensiune din Europa, funcţionează la capacitate maximă pentru a ajuta la salvarea persoanelor care au suferit arsuri grave, relatează joi AFP, potrivit Agerpres.
"Există emoţie", dar "deocamdată suntem în acţiune; prioritatea este să ajutăm aceşti pacienţi, într-o măsură cât mai mare", indiferent dacă aceştia sunt internaţi în Elveţia sau în străinătate, a declarat pentru AFP Laurent Carrez, farmacistul responsabil cu tehnica în cadrul centrului, situat în comuna elveţiană Epalinges, în apropiere de Lausanne.
De la tragedia de la Crans-Montana, soldată cu 40 de morţi şi 116 răniţi, dintre care câteva zeci sunt în continuare spitalizaţi, "lucrăm şapte zile pe săptămână", a spus el.
Acest centru - singurul capabil să producă atât de mult ţesut celular pentru piele, cu respectarea legislaţiei elveţiene şi europene, potrivit CHUV - lucrează cu bucăţi de piele sănătoasă prelevate de la victimele cu arsuri grave de la Crans-Montana, pentru a se evita riscul de respingere de către corp.
"Plecând de la 10 centimetri pătraţi de piele sănătoasă, suntem capabili să producem între 1 şi 3 loturi de 2.600 de centimetri pătraţi. Cei 2.600 de centimetri pătraţi reprezintă aproximativ suprafaţa spatelui", a explicat Carrez, precizând că aceste ţesuturi corporale, obţinute prin tehnica de reproducere celulară, nu au însă păr sau glande sudoripare.
Acest centru joacă "un rol foarte important", deoarece "începând de la 50-60%" din suprafaţa corporală arsă, "suntem nevoiţi să cultivăm pielea în laboratoare, deoarece nu am reuşi pur şi simplu să o facem folosind doar pielea sănătoasă rămasă", a declarat pentru AFP Olivier Pantet, specialist în arsuri grave la CHUV.
Într-o cameră sterilă, specialiştii în preparate farmaceutice şi tehnicienii în analiză medicală, purtând halate de laborator, lucrează în linişte în jurul mediilor de cultură - un preparat nutritiv - în care sunt scufundate celulele pielii pentru a se reproduce.
Până în prezent, "am primit biopsiile pacienţilor. Am recuperat şi stocat celulele lor" şi "vom începe a doua fază, cea mai critică: multiplicarea ţesuturilor keratinocite, adică a pielii", a detaliat Carrez.
Această fază trebuie să dureze aproximativ trei săptămâni, timp în care celulele, plasate în cutii, se multiplică în mod natural până când se ating şi formează straturi, suprapunându-se. "Apoi, la un moment dat, ele vor înceta să se mai înmulţească, iar în acel moment vom şti că sunt gata. Acest lucru se vede şi în aspectul celulei (...) Ele au atins funcţia dorită, adică funcţia de ţesut şi sunt gata să devină echivalentul pielii", a descris Carrez.
Urmează apoi coordonarea cu spitalele pentru "grefarea pielii" care, odată "ajunsă la maturitate", trebuie aplicată "în următoarele două zile".
Succesul acestor transplanturi nu este întotdeauna garantat. "Dacă 80% dintre grefe prind, suntem foarte mulţumiţi, este un rezultat excelent", a subliniat Pantet din cadrul CHUV, instituţie care găzduieşte în prezent şapte pacienţi cu arsuri grave de la Crans-Montana.
În aşteptarea acestor grefe, medicii pot aplica pe zonele arse pansamente ermetice, fragmente de piele de la donatori decedaţi sau piele de peşte.
Conform primelor elemente ale anchetei, tragedia a fost provocată de scântei de la lumânări "fântână", care au intrat în contact cu o spumă pentru izolare fonică de pe tavanul subsolului în care funcţiona barul în care s-a produs incendiul.
Potrivit medicului Olivier Pantet, mare parte din răniţii de la Crans-Montana prezintă particularitatea de a fi arşi pe o suprafaţă mare, în profunzime.
Pentru tratarea acestor pacienţi cu arsuri grave, CHUV are grijă, având în vedere absenţa barierelor cutanate, să îi hidrateze şi să le controleze temperatura. Ei sunt internaţi în spaţii încălzite, la temperaturi mari, de aproximativ 30 de grade, cu o umiditate deosebit de ridicată.
Odată efectuate grefele, medicii trebuie să acorde atenţie, de asemenea, poziţionării articulaţiilor în timpul procesului de cicatrizare, în special cu ajutorul atelelor, înaintea unui lung proces de reabilitare, a explicat Pantet.