Peștele-balon și anumite specii de recif pot conține toxine grave, care nu sunt eliminate prin gătire sau congelare.
Anumite specii de pești pot acumula toxine capabile să provoace tulburări digestive, neurologice, cardiovasculare și, în cazurile severe, paralizie respiratorie. Peștele contaminat poate avea aspect, miros și gust normale, iar prepararea termică nu neutralizează întotdeauna pericolul.
Peștele este un aliment valoros, dar unele specii pot conține toxine naturale extrem de puternice. Două dintre cele mai cunoscute pericole sunt tetrodotoxina, asociată peștelui-balon, și ciguatoxinele acumulate de anumite specii de recif.
Aceste intoxicații nu trebuie confundate cu contaminarea bacteriană produsă prin păstrarea incorectă a alimentelor. Toxinele pot exista în pește înainte ca acesta să fie prins și nu sunt eliminate prin spălare, gătire sau congelare.
Peștele-balon, cunoscut în Japonia sub numele de fugu, poate conține tetrodotoxină, o neurotoxină care blochează transmiterea semnalelor nervoase.
Intoxicația poate începe prin amorțeli și furnicături în jurul gurii, urmate de greață, slăbiciune musculară, dificultăți de vorbire și coordonare. În formele grave, persoana poate dezvolta paralizie și insuficiență respiratorie, rămânând uneori conștientă.
Toxina nu este distrusă prin fierbere, prăjire sau congelare, avertizează Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA.
În Japonia, prepararea fugu este strict reglementată și poate fi realizată numai de persoane special instruite. Pericolul crește atunci când peștele este procesat de persoane fără pregătire sau ajunge pe piață prin circuite necontrolate.
Ciguatoxinele sunt produse de microorganisme marine și se acumulează de-a lungul lanțului alimentar. Concentrațiile mari pot apărea în pești carnivori precum barracuda, murena, grouperul și alte specii mari de recif.
Primele simptome apar de obicei la trei până la șase ore după masă, dar pot întârzia până la aproximativ 30 de ore. Sunt posibile greață, vărsături, diaree și dureri abdominale.
Ulterior pot apărea furnicături, mâncărimi, slăbiciune, gust metalic, vedere încețoșată și o reacție neurologică neobișnuită: obiectele reci pot fi percepute ca fierbinți sau pot provoca durere. Unele manifestări pot persista săptămâni sau luni, potrivit CDC.
Nu există un antidot specific pentru ciguatera. Tratamentul urmărește susținerea funcțiilor vitale și controlarea simptomelor.
Ciguatera este întâlnită în special în regiunile tropicale și subtropicale, dar au fost raportate focare și în Europa. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor menționează o frecvență în creștere în zone precum Insulele Canare.
EFSA arată că schimbările climatice și încălzirea apelor pot favoriza apariția microorganismelor care produc toxine în regiuni în care acestea erau rare. Focare au fost raportate în Insulele Canare și Madeira. ECDC și EFSA monitorizează extinderea fenomenului.
O persoană care dezvoltă amorțeli, furnicături, slăbiciune, dificultăți de respirație, vărsături repetate sau tulburări de percepție a temperaturii după consumul de pește trebuie să solicite rapid ajutor medical.
Este util să precizeze specia consumată, restaurantul sau locul de achiziție, ora mesei și dacă alte persoane prezintă simptome. Dacă este posibil, resturile alimentare și ambalajul trebuie păstrate pentru identificare și analiză, fără a mai fi consumate.