Bărbații de vârstă mijlocie care au acumulat de-a lungul vieții un volum mare de exercițiu de anduranță, în special prin ciclism, au raportat mai frecvent episoade de fibrilație atrială sau flutter atrial, potrivit unui studiu publicat în European Heart Journal Open. Cercetarea nu arată că mersul pe bicicletă provoacă direct aritmii, dar adaugă date noi într-o discuție mai largă privind efectele antrenamentului de anduranță practicat ani la rând, la volum ridicat.
Studiul a fost condus de Jarne De Paepe, medic la KU Leuven, Belgia, și face parte din proiectul Master@Heart, care investighează efectele exercițiului de anduranță pe termen lung asupra sănătății cardiovasculare. Cercetătorii au analizat răspunsurile la chestionare completate de 3.939 de bărbați recrutați în Belgia între octombrie 2018 și mai 2022. Vârsta mediană a participanților s-a situat în intervalul 55-59 de ani.
Chestionarele au inclus informații despre date demografice, factori de risc cardiovascular, medicație, afecțiuni cardiace cunoscute și istoricul sportiv. Participanții au raportat câte ore pe săptămână și câți ani au practicat 22 de sporturi diferite.
Cercetătorii au încadrat ciclismul, alergarea, canotajul, înotul, duatlonul și triatlonul în categoria sporturilor de anduranță. Volumul total de exercițiu acumulat de-a lungul vieții a fost calculat prin înmulțirea numărului de ore săptămânale cu numărul de ani de practicare.
În funcție de acest volum, participanții au fost împărțiți în patru grupe: cei cu până la 1.778 de ore de exercițiu de anduranță, cei cu peste 1.778 și până la 5.977 de ore, cei cu peste 5.977 și până la 12.231 de ore și cei cu peste 12.231 de ore acumulate de-a lungul vieții.
În total, 7,5% dintre participanți au declarat că au avut fibrilație atrială sau flutter atrial. Prevalența acestor tulburări de ritm cardiac a crescut odată cu volumul de exercițiu de anduranță acumulat de-a lungul vieții.
În prima grupă, cea cu cel mai mic volum de exercițiu, 4,8% dintre participanți au raportat fibrilație atrială sau flutter atrial. În grupa cu cel mai mare volum de exercițiu, proporția a urcat la 9,6%.
După ajustarea pentru factori de risc tradiționali, bărbații din a doua grupă au avut șanse de 1,86 ori mai mari de a raporta fibrilație atrială sau flutter atrial față de cei din prima grupă. În a treia grupă, șansele au fost de 1,90 ori mai mari, iar în a patra grupă, de 2,16 ori mai mari.
Un rezultat important al studiului este că ciclismul a fost asociat independent cu șanse mai mari de raportare a fibrilației atriale sau flutterului atrial, chiar și după ce cercetătorii au ținut cont de factorii de risc cardiovasculari clasici și de volumul total de exercițiu.
Mai exact, ciclismul a fost legat de șanse de 1,51 ori mai mari de raportare a uneia dintre aceste aritmii. Autorii spun că rezultatele se adaugă dovezilor tot mai numeroase potrivit cărora antrenamentul de anduranță la volum ridicat poate crește riscul de fibrilație atrială, inclusiv în cazul persoanelor care au, în rest, un profil cardiovascular favorabil.
Fibrilația atrială este o tulburare de ritm cardiac în care camerele superioare ale inimii bat neregulat. Ea poate provoca palpitații, oboseală, senzație de lipsă de aer sau amețeală, dar uneori poate fi asimptomatică. Flutterul atrial este o altă aritmie care implică un ritm rapid și organizat al atriilor. Ambele pot necesita evaluare medicală, mai ales dacă apar simptome sau dacă persoana are alți factori de risc.
Cercetarea nu trebuie interpretată ca un avertisment împotriva mișcării. Activitatea fizică rămâne una dintre cele mai importante măsuri pentru reducerea riscului cardiovascular, controlul greutății, menținerea tensiunii arteriale și prevenirea diabetului de tip 2. Ceea ce ridică studiul este o nuanță importantă: la unii bărbați de vârstă mijlocie, expunerea foarte mare și îndelungată la sporturi de anduranță poate fi asociată cu o probabilitate mai mare de aritmii atriale.
Cu alte cuvinte, rezultatele nu se referă la mersul ocazional cu bicicleta, la plimbările de weekend sau la activitatea fizică moderată recomandată populației generale. Studiul a analizat în special bărbați care au acumulat mii sau chiar peste 12.000 de ore de sport de anduranță de-a lungul vieții.
Pentru persoanele care practică intens ciclism, alergare, triatlon sau alte sporturi de anduranță, mai ales după 50 de ani, concluzia practică este mai degrabă una de prudență și monitorizare. Palpitațiile, episoadele de ritm cardiac neregulat, oboseala neobișnuită, amețeala sau scăderea inexplicabilă a performanței ar trebui discutate cu un medic.
Autorii atrag atenția că studiul are mai multe limite. În primul rând, este o analiză transversală, ceea ce înseamnă că poate identifica asocieri, dar nu poate stabili o relație clară de cauză și efect.
În al doilea rând, datele au fost auto-raportate. Istoricul de fibrilație atrială sau flutter atrial a fost obținut printr-o întrebare din chestionar, fără confirmare prin electrocardiogramă sau prin documente medicale. De asemenea, chestionarul nu a colectat informații detaliate despre intensitatea exercițiului și nu a inclus activități de intensitate redusă.
Studiul a beneficiat de granturi de cercetare din partea Research Foundation - Flanders, Abbott Belgium și Boston Scientific Belgium. Unii autori au raportat sprijin sau funcții în cadrul Research Foundation - Flanders.
Chiar și cu aceste limite, cercetarea oferă un semnal important pentru medicina sportivă: sportul rămâne benefic, dar la volume foarte mari și pe perioade lungi, mai ales în cazul bărbaților de vârstă mijlocie, inima poate avea nevoie de monitorizare la fel de atentă ca performanța fizică.