Focarul de boală provocată de virusul Bundibugyo, o formă de Ebola, s-a extins în șapte provincii din Republica Democratică Congo. Până la 29 septembrie 2026, au fost confirmate 8.224 de cazuri și 3.982 de decese.
Virusul s-a răspândit în șapte provincii din Republica Democratică Congo, iar cazuri noi continuă să apară.
Aproape jumătate dintre cazurile confirmate s-au încheiat cu deces, potrivit datelor raportate până la 29 septembrie.
Nu există un vaccin aprobat sau un tratament specific pentru virusul Bundibugyo.
Lipsa resurselor medicale, întârzierile în diagnosticare și neîncrederea populației îngreunează oprirea epidemiei.
Focarul a fost confirmat la 15 mai 2026, în provincia Ituri din Republica Democratică Congo. Ulterior, virusul s-a răspândit în alte șase provincii: Haut-Uélé, Bas-Uélé, Tshopo, Kivu de Nord, Kivu de Sud și Sud-Ubangi.
Până la 29 septembrie, autoritățile raportaseră 8.224 de cazuri confirmate, 3.982 de decese și 2.121 de persoane vindecate. Printre cei afectați se numără și 158 de lucrători din domeniul sănătății.
Dr. Manuel Albela Miranda, epidemiolog la organizația Medici fără Frontiere, a avertizat că epidemia nu este sub control și a descris-o drept cel mai grav focar de Ebola din istoria țării, conform Medscape.
Unul dintre motivele de îngrijorare este viteza cu care s-a răspândit boala. În primele trei luni, numărul cazurilor a fost de șase ori mai mare decât cel înregistrat în aceeași perioadă a epidemiei de Ebola din Africa de Vest, din 2014-2016.
Una dintre cele mai mari probleme este că nu există un vaccin aprobat sau un tratament specific pentru virusul Bundibugyo.
În plus, multe spitale și centre medicale din Republica Democratică Congo erau deja suprasolicitate înainte de apariția epidemiei. Personalul medical trebuie să facă față și altor boli, precum malaria, holera și rujeola, în condițiile unor resurse limitate.
Nici identificarea persoanelor infectate nu este simplă. Analizele de laborator pot întârzia, iar medicii nu reușesc întotdeauna să afle de la cine s-a infectat un pacient sau cu cine a intrat acesta în contact.
Situația este complicată și de deplasările frecvente ale oamenilor între Republica Democratică Congo și Uganda, care ar putea contribui la răspândirea virusului în continuare.
Virusul Bundibugyo se transmite prin contact direct cu fluidele corporale ale unei persoane infectate care prezintă simptome. Printre acestea se numără sângele, lacrimile și transpirația. Contactul cu răni deschise poate reprezenta, de asemenea, o cale de transmitere.
La început, boala poate semăna cu alte infecții. Printre primele simptome se numără febra, durerile de cap, durerile abdominale și durerile articulare. Pe măsură ce boala evoluează, pot apărea greața și diareea.
Persoanele infectate devin contagioase după apariția simptomelor. De aceea, recunoașterea rapidă a bolii și prezentarea la medic sunt importante pentru limitarea transmiterii.
Datele raportate indică o rată a mortalității de aproximativ 50%, mai mare decât cea de 25%-40% înregistrată în focarele anterioare.
Un motiv important este că unii pacienți ajung prea târziu la centrele medicale sau evită să solicite ajutor. Cu cât îngrijirea este întârziată, cu atât pot scădea șansele de supraviețuire.
Chiar dacă nu există un tratament specific aprobat, medicii pot ajuta pacienții prin rehidratare, reducerea febrei și tratarea simptomelor și a complicațiilor. Îngrijirea acordată din timp poate îmbunătăți evoluția bolii.
O altă dificultate este neîncrederea în autorități și în echipele medicale. Unii oameni se tem să meargă la spital, în timp ce alții se îngrijorează că izolarea îi va împiedica să muncească și să își asigure hrana pentru familie.
Potrivit lui Manuel Albela Miranda, în aproximativ jumătate dintre cazuri nu este cunoscută clar originea infecției, iar în 70% dintre cazuri persoanele care au intrat în contact cu pacienții nu au fost identificate.
Dezinformarea a alimentat și atacurile asupra celor care participă la combaterea epidemiei. Pentru a explica riscurile bolii, autoritățile folosesc radioul și televiziunea, iar echipele medicale colaborează cu persoane care au supraviețuit unor infecții cu virusuri Ebola. Acestea își împărtășesc experiențele și îi încurajează pe oameni să solicite ajutor medical cât mai devreme.
În prezent, cercetătorii investighează dacă vaccinurile dezvoltate împotriva altor tipuri de virus Ebola ar putea oferi protecție și împotriva virusului Bundibugyo.
Experimentele de laborator au arătat că anumiți anticorpi produși după vaccinarea împotriva Ebola pot neutraliza și variante ale virusului Bundibugyo. Totuși, nu se știe încă dacă acest efect oferă protecție reală la oameni.
În provincia Tshopo este utilizat și remdesivirul, un medicament antiviral, în cadrul unui program de administrare din motive umanitare.
În iulie 2026 au început două studii care urmăresc să găsească soluții pentru combaterea bolii. Unul testează combinația dintre un tratament pe bază de anticorpi și remdesivir, iar celălalt analizează dacă medicamentul obeldesivir poate preveni infecția la persoanele expuse virusului.
Rezultatele acestor cercetări ar putea contribui la dezvoltarea unor noi metode de prevenție și tratament. Până atunci, identificarea rapidă a cazurilor, îngrijirea medicală acordată la timp și cooperarea comunităților rămân esențiale pentru limitarea epidemiei.