Adrian Streinu-Cercel: România a ajuns la o tabletă pe zi în tratamentul HIV. Ce urmează pentru pacienți

▶

Prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel, președintele Comisiei pentru Sănătate din Senatul României, a vorbit despre evoluția tratamentului, provocările care persistă și măsurile pe care România trebuie să le adopte pentru prevenirea noilor infectări cu HIV

DC Media Group a organizat vineri, 20 noiembrie 2026, la Palatul Parlamentului, „Health Forum: Combaterea virusurilor transmise prin sânge: Conștientizare, prevenție, descoperire, tratament integrat pe tot parcursul vieții“. Evenimentul a avut loc în perspectiva Zilei Internaționale de Luptă Împotriva HIV/SIDA, care se desfășoară în acest an sub sloganul „Rethink. Rebuild. Rise.” (Regândește. Reconstruiește. Ridică-te.).

Printre participanți s-a numărat și prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel, președintele Comisiei pentru Sănătate din Senatul României, care a rememorat începuturile luptei împotriva HIV/SIDA în România și eforturile prin care au fost construite serviciile de diagnostic și tratament.

126 de copii internați în doar o lună și jumătate. Cum arătau începuturile luptei împotriva HIV în România

Prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel a povestit despre perioada în care secția de pediatrie a primit 126 de copii proveniți din orfelinate, mulți dintre ei aflați într-o stare gravă de malnutriție. La acel moment, personalul medical avea foarte puține resurse la dispoziție, iar îngrijirea se baza în principal pe sprijinul și atenția acordate copiilor.

„Cam așa au stat lucrurile. Ne-am trezit la un moment dat cu 126 de copii pe secția de pediatrie, în decurs de o lună și jumătate, aduși de prin orfelinate și care, la vremea respectivă, sufereau de așa-zisa malnutriție proteino-calorică severă, adică erau piele și os, mai pe românește.

N-aveam absolut nimic la îndemână, cu excepția dorinței de a ajuta. Și s-au făcut o serie de demersuri și am fost ajutați, în special, de cei din exterior, respectiv din Elveția și Marea Britanie, care au venit și ne-au dat o mână de ajutor.

Dar până în 1996, practic, această îngrijire s-a bazat doar pe tender loving care, adică să îi îngrijim, să-i ținem în brațe, să-i spălăm, să-i hrănim etc. O parte dintre ei s-au și prăpădit la momentul respectiv, pentru că îmi aduc aminte că infecția cu HIV, la început, era o infecție rapid progresivă, undeva spre șase luni de zile, maximum un an de zile”, a relatat medicul.

Ulterior, apariția tratamentului cu AZT (zidovudină sau azidotimidină) a reprezentat un pas important, însă accesul la medicamente nu a fost obținut imediat. Medicul a povestit că primele demersuri pentru obținerea tratamentului s-au lovit de refuzuri, ceea ce a determinat echipa medicală să găsească alte soluții pentru organizarea îngrijirii pacienților.

Centre regionale HIV-SIDA și laboratoare de genetică moleculară

Una dintre măsurile importante a fost înființarea centrelor regionale HIV-SIDA și de boli infecțioase în centrele universitare. Ideea era ca pacienții să fie tratați în unități în care existau specialiști familiarizați cu boala și cu particularitățile acesteia.

Începând cu 1997, România a avut acces la terapie, iar un grant de un milion de dolari primit din partea unor companii din Statele Unite a permis înființarea unor laboratoare de genetică moleculară, pregătirea personalului și achiziția reactivilor necesari.

„Trebuia să ne organizăm și atunci am conceput Centrele Regionale HIV-SIDA și de boli infecțioase, la nivelul centrelor universitare, plecând de la ideea că acolo sunt cei care cunosc problema din punct de vedere științific și de acolo trebuie să plecăm, respectiv de la universități. Și cred că a fost bine că am făcut acest lucru, pentru că, iată, încet-încet, începând cu 1997, am avut acces la terapie.

S-a primit un grant din partea unor companii din Statele Unite de un milion de dolari, cu care am înființat laboratoarele de genetică moleculară și, mai mult decât atât, am format personalul care să lucreze în acele laboratoare și am adus și reactivi pentru acele echipamente, astfel încât domeniul bolilor infecțioase a fost primul domeniu care a introdus genetica moleculară în managementul unor pacienți, respectiv al pacientului cu HIV și SIDA”, a explicat prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel.

Terapia ca prevenție: strategia care a schimbat abordarea infecției cu HIV

Un alt moment important amintit de medic a fost introducerea conceptului de terapie ca prevenție. Ideea era ca tratamentul să fie administrat astfel încât încărcătura virală să devină nedetectabilă, reducând astfel riscul de transmitere a virusului.

Streinu-Cercel a povestit că această abordare nu a fost considerată inițial accesibilă din punct de vedere financiar în cadrul unei prezentări la Geneva. Cu toate acestea, echipa medicală a decis să o aplice în România.

„Tot noi am introdus conceptul de terapie ca prevenție, pe care am și prezentat-o, amintit, Marian, aici, am prezentat-o la Geneva, la UNAIDS și, la vremea respectivă, mi s-a spus că nu este accesibilă financiar. La vremea respectivă, se începea terapia antiretrovirală când CD4-ul scădea sub 350, când încărcătura virală era sus de tot. M-am întors acasă și, împreună cu colegii, am zis: nu, luăm în considerație acest concept și tratăm primul venit, primul servit. Și asta făceam în 2001”, a declarat medicul.

Acesta a explicat că experiența specialiștilor în boli infecțioase a reprezentat un avantaj în gestionarea infecției cu HIV, deoarece aceștia au putut înțelege mai bine comportamentul virusului și mecanismele prin care acesta persistă în organism.

De ce nu poate fi eliminat complet virusul HIV din organism

Chiar dacă tratamentele actuale pot reduce încărcătura virală până la niveluri nedetectabile, eliminarea completă a virusului rămâne o provocare. Explicația ține de capacitatea HIV de a se ascunde în anumite celule ale organismului, unde poate rămâne inactiv pentru perioade îndelungate.

Acestea sunt cunoscute drept rezervoare virale. Virusul poate rămâne în stare latentă, fără să se multiplice activ, iar ulterior se poate reactiva.

„Pentru că, iată, știm, în momentul în care virusul pătrunde în organism, se uită așa în jurul lui și zice: ce am eu de făcut acum? Trebuie să mă ascund de sistemele de apărare. Și unde mă pot ascunde? Pe niște sanctuare. Și ce fac eu în sanctuare? Găsesc niște celule care sunt dormante și mă duc la ele, nu mă replic, stau și eu dormant, dar când va fi nevoie, voi scoate capul, dacă se impune.

Și așa s-au născut rezervoarele și sanctuarele pe care noi, în momentul de față, încercăm să le identificăm, pentru că mergem mai departe cu gândul: cum putem să-i vindecăm pe acești oameni, adică să scape de virus. Și aici este un paradox. Obținem o nedetectabilitate, dar nu reușim să scoatem virusul pentru că e foarte bine ancorat.

Are niște ancore și acea structură care este de tip ADN și nu ARN se inserează și este foarte greu de scos de acolo”, a explicat prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel.

În acest context, cercetările urmăresc inclusiv dezvoltarea unor terapii genice care să permită identificarea și eliminarea virusului din aceste rezervoare.

O tabletă pe zi și tratamente mai simple pentru pacienții cu HIV

Medicul a subliniat că tratamentul HIV a evoluat considerabil, iar pacienții beneficiază în prezent de scheme terapeutice mult mai simple decât în urmă cu două decenii.

„În momentul de față suntem la nivelul unei singure tablete pe zi, nu mai avem problemele pe care le-am avut în anii 2002-2003 cu multirezistența și îmi aduc aminte cât de greu era să faci un switch terapeutic pe vremea respectivă.

Am avut șansa să avem terapii dintre cele mai inovatoare la momentul respectiv pe piață și asta pentru că am reușit să ne organizăm noi înșine și să ne formăm noi înșine”, a spus acesta.

El a amintit și eforturile echipelor medicale de a analiza mutațiile virusului pentru a putea alege tratamentele potrivite, în special în situațiile în care apăreau mutații asociate rezistenței la inhibitorii de protează.

În prezent, obiectivul este trecerea către terapii care să poată elimina virusul din rezervoarele în care acesta persistă.

PrEP, următorul pas pentru prevenirea infecțiilor cu HIV în România

Întrebat de moderatorul Val Vâlcu ce mai este de făcut și cum ar trebui alcătuită noua lege privind HIV, prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel a indicat introducerea profilaxiei pre-expunere (PrEP) drept una dintre principalele priorități.

PrEP presupune administrarea unor medicamente antiretrovirale de către persoanele care nu au HIV, pentru a reduce riscul de infectare.

„Primul lucru pe care trebuie să-l facem în momentul de față este să dăm drumul la PrEP (profilaxia pre-expunere).

Aceasta va fi piatra de căpătâi, dacă vreți, a unui nou program de sănătate în România. Pentru că am rezolvat ce era cohorta. De bine de rău am adus-o până în zilele noastre și acești foști copii din cohortă acum sunt la casele lor și au și copii, ceea ce este minunat.

În momentul de față trebuie să reacționăm pe PrEP, pentru că avem câteva zone dominante, avem bărbați care fac sex cu bărbați, avem partea de prostituție, avem partea de droguri de administrare intravenoasă și aici nu putem acționa decât folosindu-ne de PrEP. Și cu ce PrEP? Cu long-acting therapy, respectiv cu medicamente antiretrovirale cu acțiune lungă, fie la două luni, fie la șase luni.

Eu aș prefera la șase luni de zile, pentru că avem deja date, cu trei injecții în primul an și, până la urmă, două injecții în al doilea an, ținem sub control posibilitatea apariției noilor infecții. Nu facem așa, înseamnă că o să pierdem din vedere această problemă și ne vom întoarce cumva de unde am plecat. Dar avem o șansă nemaipomenită să introducem PrEP-ul.

Aș zice să începem chiar și cu tablete, cele trei zile, doar să îl începem o dată, pentru că ce avem acum, avem câteva mici insulițe, cum ar fi la ei, la ARAS, încă pe undeva, unde fac PrEP cu tablete, dar cu așa ceva nu se rezolvă o problemă de sănătate publică”, a declarat medicul.

Acesta a subliniat că prevenția trebuie să țină cont și de alte infecții transmise prin sânge sau pe cale sexuală.

„HIV-ul, hepatita B, hepatita C, acum mai nou sifilisul și gonoreea au devenit chiar și probleme de sănătate publică și trebuie tratate ca atare. Iar aceste trei virusuri, B, C și HIV, trebuie să meargă la pachet pentru că au același comportament.

Pentru C avem terapie care vindecă infecția cu HCV, pentru B și HIV avem terapie care face virusul să fie dormant și nedetectabil. Nedetectabil, susțin, este netransmisibil. Și evident că aici sunt excepțiile, atenție, femeia gravidă”, a explicat prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel.

Transmiterea HIV de la mamă la copil, o problemă care trebuie prevenită

Un alt subiect abordat de medic a fost prevenirea transmiterii HIV de la mamă la copil. Acesta a amintit măsurile aplicate în România, respectiv nașterea prin cezariană și evitarea alăptării în cazul mamelor infectate cu HIV.

„Ce-am mai făcut noi, am introdus nașterea prin cezariană și am interzis alăptarea, lucru care a fost avantajul nostru și ne-a permis să scădem rata transmiterii de la mamă la făt. Au venit niște deștepți și au spus că mama are dreptul să alăpteze, păi o fi având dreptul să alăpteze, dar și copilul are dreptul să fie sănătos. Și nu cred că primează drepturile mamei versus drepturile copilului, care trebuie să fie sănătos.

Rata de transmitere prin supt, precoce sau tardiv, este undeva la 2%. Ne mai permitem în secolul 21 să mai avem o rată de infectare prin alăptare de 2%? Eu zic că nu.

Acei copii au dreptul să fie sănătoși și noi trebuie să milităm pentru asta. România are în program cât se poate de clar cezariană și ablactare”, a afirmat medicul.

În final, prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel a amintit că a fost realizat și un proiect de lege privind HIV, împreună cu alți specialiști. Acesta urmează să intre pe circuitul decizional, iar medicul și-a exprimat speranța că parcursul legislativ va putea fi accelerat cu sprijinul reprezentanților celor două comisii parlamentare de sănătate.

Articole similare