Circumferința taliei ar putea fi unul dintre cele mai simple instrumente prin care medicii pot identifica persoanele cu risc crescut asociat excesului de grăsime corporală. Află ce spune noul studiu.
Talie mai mare nu înseamnă doar o problemă de haine: acumularea de grăsime în zona abdominală poate fi asociată cu un risc mai mare de diabet, boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și anumite tipuri de cancer.
IMC-ul nu spune toată povestea: studiul a arătat că folosirea IMC-ului ca singur criteriu poate rata un număr important de persoane care au, de fapt, o cantitate de grăsime corporală compatibilă cu obezitatea.
O simplă ruletă poate fi surprinzător de utilă: circumferința taliei a avut o performanță diagnostică aproape la fel de bună ca unele metode mai complexe de evaluare.
Mărimea pantalonilor poate fi un semnal de alarmă, dar nu un instrument medical: schimbarea hainelor nu înlocuiește măsurarea corectă a taliei, însă poate atrage atenția asupra unei modificări corporale care merită evaluată.
Când vine vorba despre greutate, primul număr la care ne uităm este aproape întotdeauna cel de pe cântar. Dar două persoane care au aceeași greutate pot avea o compoziție corporală foarte diferită. Una poate avea mai multă masă musculară, în timp ce cealaltă poate acumula o cantitate mai mare de grăsime în jurul abdomenului.
Tocmai această diferență este importantă pentru sănătate.
Un nou studiu publicat în JAMA Network Open sugerează că circumferința taliei ar putea fi un indicator extrem de practic pentru identificarea persoanelor care prezintă riscuri asociate excesului de grăsime corporală. Cercetătorii de la Rutgers Health au constatat că metode relativ simple, bazate pe IMC și circumferința taliei, au avut o acuratețe comparabilă cu un cadru recent propus pentru definirea obezității, care utilizează mai multe măsurători corporale.
Cu alte cuvinte, pentru a obține informații importante despre riscul metabolic al unei persoane nu este întotdeauna nevoie de o evaluare complicată.
„Acordați atenție nevoii de a slăbi cureaua sau de a cumpăra pantaloni mai mari”, a explicat Aayush Visaria, autorul principal al studiului și membru al corpului profesoral al Centrului Rutgers Health-RWJBarnabas Health pentru Climă, Sănătate și Asistență Medicală.
Desigur, o pereche de pantaloni care devine brusc prea strâmtă nu reprezintă un diagnostic medical. Însă modificarea circumferinței taliei poate fi un indiciu că s-a acumulat mai multă grăsime corporală, în special în zona abdominală.
Această grăsime este importantă din punct de vedere medical deoarece distribuția țesutului adipos contează, nu doar cantitatea totală de grăsime.
De aceea, măsurarea taliei, alături de greutate și de alți indicatori clinici, poate ajuta la identificarea mai timpurie a persoanelor care ar putea avea un risc crescut de diabet, boli cardiace, accident vascular cerebral sau anumite forme de cancer.
Pentru studiu, cercetătorii de la Rutgers Health au analizat date provenite de la 1.900 de adulți americani cu vârste între 20 și 59 de ani, participanți la National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES).
Scopul a fost să compare mai multe metode de identificare a obezității cu o metodă foarte precisă de evaluare a cantității de grăsime corporală.
Cercetătorii au analizat inclusiv criteriile dintr-un cadru recent propus de un grup multidisciplinar de experți independenți. Acesta ia în calcul mai multe caracteristici ale corpului:
indicele de masă corporală (IMC);
circumferința taliei;
raportul talie-înălțime;
raportul talie-șolduri.
La prima vedere, cu cât sunt analizate mai multe dimensiuni, cu atât evaluarea ar trebui să fie mai precisă. Studiul a oferit însă o perspectivă interesantă: metodele mai simple au reușit să obțină o acuratețe similară în identificarea persoanelor cu exces de grăsime corporală.
Unul dintre cele mai importante rezultate ale cercetării este legat de IMC.
Indicele de masă corporală este calculat pe baza greutății și înălțimii și este folosit de zeci de ani pentru clasificarea greutății corporale. Este simplu, rapid și ieftin, însă are o limitare importantă: nu poate spune unde se află grăsimea în corp și nici nu face diferența perfect între grăsime și masă musculară.
În studiul Rutgers Health, utilizarea IMC-ului ca singur indicator a omis un număr substanțial de persoane care îndeplineau criteriile privind cantitatea de grăsime corporală pentru obezitate.
Constatarea susține îngrijorarea, exprimată de mai mult timp în comunitatea medicală, că IMC-ul nu poate surprinde complet diferențele de compoziție corporală și distribuție a grăsimii.
Astfel, o persoană poate să nu se încadreze într-o anumită categorie pe baza IMC-ului, dar să aibă totuși o acumulare importantă de grăsime abdominală.
Cercetătorii au descoperit că o definiție a obezității bazată pe IMC sau circumferința taliei a oferit un echilibru mai bun între identificarea corectă a persoanelor cu obezitate și evitarea diagnosticelor fals pozitive.
Și mai interesant este că circumferința taliei utilizată singură a avut performanțe aproape la fel de bune.
Acest lucru este important mai ales pentru medicina de familie și îngrijirea medicală de rutină. O bandă de măsurare este ușor de folosit, nu presupune aparatură sofisticată și poate fi inclusă într-o consultație obișnuită.
„Constatările noastre arată că nu este neapărat nevoie de multiple măsurători complexe pentru a identifica riscurile pentru sănătate legate de obezitate”, a spus Visaria. Potrivit cercetătorului, circumferința taliei oferă o mare parte din informațiile necesare și este fezabilă atât pentru medici, cât și pentru pacienți.
Cadrul complex analizat de cercetători include și circumferința șoldurilor. Problema este că această măsurătoare este rar înregistrată în practica medicală de rutină.
Circumferința taliei, în schimb, este din ce în ce mai recunoscută în ghidurile clinice și este relativ simplu de măsurat în cabinetele de asistență medicală primară.
Aici apare una dintre concluziile practice ale studiului: un instrument medical nu trebuie să fie complicat pentru a fi util. Dacă o măsurătoare poate fi realizată rapid și poate oferi informații relevante, există șanse mai mari să fie utilizată constant.
Nu toate depozitele de grăsime din organism au aceeași semnificație metabolică.
Acumularea excesivă de grăsime în zona abdominală este asociată cu o serie de modificări metabolice și cu un risc mai mare de apariție a unor boli cronice. De aceea, două persoane cu aceeași greutate și aceeași înălțime nu au neapărat același profil de risc.
Circumferința taliei oferă tocmai o informație pe care IMC-ul nu o poate furniza: ce se întâmplă cu dimensiunea abdomenului.
Asta nu înseamnă însă că talia trebuie privită izolată. Vârsta, sexul, istoricul medical, tensiunea arterială, glicemia, profilul lipidic, nivelul de activitate fizică și alți factori contribuie la evaluarea individuală a riscului.
Studiul aduce și o lecție interesantă despre modul în care sunt construite criteriile medicale.
Cadrul complex analizat de cercetători a identificat un număr mai mare de persoane cu exces de grăsime corporală. Totuși, metodele mai simple au avut o precizie similară atunci când au fost evaluate capacitatea de a identifica corect cazurile și evitarea rezultatelor fals pozitive.
Așadar, uneori, un sistem cu mai multe variabile nu aduce neapărat un avantaj suficient de mare pentru a justifica utilizarea sa în fiecare consultație.
Pentru un medic care are nevoie de un instrument rapid de screening, o măsurătoare simplă și reproductibilă poate fi extrem de valoroasă.
Autorii consideră că rezultatele ar putea contribui la viitoarele recomandări privind screeningul obezității și ar putea susține folosirea mai largă a circumferinței taliei în cadrul îngrijirii medicale de rutină.
Pentru pacienți, mesajul nu este că trebuie să renunțe la cântar sau să ignore IMC-ul. Mai degrabă, rezultatele sugerează că greutatea corporală ar trebui privită în context.
O talie care crește progresiv poate fi un motiv pentru o evaluare medicală, mai ales dacă este însoțită de creștere în greutate sau de alți factori de risc metabolic.
Și, foarte important, circumferința taliei nu trebuie folosită pentru autodiagnosticarea obezității. Interpretarea corectă depinde de criteriile utilizate, sex, vârstă și contextul clinic.
Mesajul central al cercetării este surprinzător de simplu: pentru a identifica riscurile asociate excesului de grăsime corporală nu este întotdeauna nevoie de o baterie de măsurători complicate.
Cercetătorii de la Rutgers Health arată că circumferința taliei poate furniza o parte importantă din informațiile necesare, iar utilizarea sa împreună cu IMC-ul poate fi o strategie practică pentru identificarea persoanelor care ar putea avea nevoie de o evaluare suplimentară.
Așa că data viitoare când o curea începe să se închidă mai greu, semnalul nu trebuie privit doar ca pe o problemă de garderobă. Corpul s-ar putea să transmită o informație pe care cântarul, singur, nu o poate spune.
Studiul, realizat de Aayush Visaria și colaboratorii săi, a fost publicat în JAMA Network Open sub titlul „Lancet Definition vs Other Criteria for Diagnosing Obesity in Adults”.
Cercetarea a fost realizată în colaborare cu Soko Setoguchi de la Rutgers Center for Climate, Health and Healthcare; Ethan Halm de la Rutgers Health; precum și Douglas Corsi, Dylon Patel, Keerthana Kesavarapu și Jeffrey Carson de la Rutgers Robert Wood Johnson Medical School.
DOI: 10.1001/jamanetworkopen.2026.27738
Graficul cu bare prezintă indicatorii de acuratețe diagnostică în funcție de sex. Sursa: JAMA Network Open (2026).