Cancerul la sân, legătură incertă cu expunerea la ftalați

De ani de zile se bănăuiește că ftalații ar fi extrem de toxici pentru sănătate și că ar duce la apariția cancerului. Numai că, în cel mai amplu studiu asupra legăturii dintre cancerul de sân la postmenopauză și ftalați, un cercetător în domeniul epidemiologiei cancerului de la Universitatea din Massachusetts, Amherst, arată că nu a găsit nicio asociere între riscul de cancer mamar și expunerea la substanțele chimice plastifiante și solvenți, substanțe utilizate în produse obișnuite cum ar fi șampon, machiaj, dușumea din vinil, jucării, dispozitive medicale sau interioare auto.

Misterul se adâncește

Publicat în Journal of the National Cancer Institute, studiul „exclude orice creștere extremă a riscului”. Cu toate acestea, Katherine Reeves, profesor asociat la Școala de Sănătate Publică și Științe ale Sănătății spune că rămâne deschisă întrebarea dacă există o legătură între expunerea la ftalat și cancerul de sân.

„Cercetarea noastră a ridicat aproape tot atât de multe întrebări, pe câte răspunsuri a oferit”, a spus Reeves, al cărei studiu a fost finanțat cu un grant de 1,5 milioane de dolari, pentru trei ani, prin  National Institute of Environmental Health Sciences. „Cred că este o contribuție importantă pentru literatura de specialitate, dar există în continuare mult de lucru, inclusiv în privința tinerelor.”

Practic, toata lumea este expusă la ftalați în diferite grade, în primul rând prin consumul de alimente și lichide care au intrat în contact cu produsele care conțin substanțele chimice, potrivit unui studiu al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC). După ingerare, descompune ftalații în metaboliți care sunt rapid excretați în urină și pot fi analizați. „Dacă excretați mai mult, probabil că sunteți expus la mai mult”, spune Reeves.

Pentru lucrarea lor, Reeves și colegii ei de la UMass Amherst, au analizat datete dintr-un studiu pe termen lung al sănătății la nivel național care a implicat mai mult de 160.000 de femei în postmenopauză, realizat de la Women Health Initiative (WHI).

Studii ample privind expunerea la ftalați

Studiile prospective de grup permit cercetătorilor să calculeze incidența bolii într-o anumită perioadă de timp, stabilind nivelul expunerii înainte de a se cunoaște rezultatul, ceea ce oferă dovezi mai puternice decât alte tipuri de studii.

Cercetătorii de la UMass Amherst au măsurat nivelul a 11 metaboliți de ftalați în mostre de urină de la 419 femei care au fost diagnisticate cu cancer de sân invaziv, la trei ani după studiul WHI. De asemenea, au studiat mostre de la 838 de vemei sănătoase, care nu au suferit de cancer de sân. Două sau trei mostre de urină de la fiecare participant, la un an și la trei ani, au fost analizate, abordând două dintre provocările studierii expunerii la ftalați, a mai spus Reeves.

Studiile anterioare au examinat probele de urină după diagnosticarea cancerului de sân, când expunerea ar fi putut proveni de la echipamente medicale sau medicamente. În studiul realizat de Reeves, „probele au fost recoltate când participantele erau sănătoase, astfel că atunci nu ne-am gândit să analizăm expunerea la ftalați sau că aceasta ar putea avea legătură cu cancerul de sân sau cu tratamentul.”

Femeile mai tinere ar trebui analizate

În plus, analizând mai multe probe de urină se aștepta la o mai mare șansă de a obține o imagine cât mai clară cu privire la expunere. Jumătate din metaboliții de ftalați sunt extretați în urină în 12, până la 24 de ore, spune Reeves, într-un articol care poate fi găsit AICI. „Dacă vă bazați pe o singură măsurătoare, este posibil să obțineți rezultate neconcludente, să nu obțineți nicio asociere sau asociere greșită.”

Cu toate că au fost analizate probe de urină care au fost luate la câțiva ani, Reeves spune că studiul are unele limite. „Expunerea persoanelor la ftalați se schimbă destul de mult în timp, iar asta face dificilă stabilirea cu exacitate a celor mai expuse persoane și a celor mai puțin expuse, ceea ce e necesar pentru a putea face o evaluare corectă a legăturii expunerii la ftalat cu cancerul de sân”, mai spune Reeves. „Utilizâd două-trei probe de la câte o persoană a fost de ajutor, dar nu a fost complet în măsură să depășească această provocare.”

Reeves a notat și că viitoarele cercetări ar putea privi femeile mai tinere, considerând ca acestea sunt mai frecvent expuse la ftalați.

„Momentul cel mai critic pentru dezvoltarea cancerului de sân este în anii trecuți. Femei de 50-60 de ani s-ar putea să nu fie în cea mai importantă perioadă de expunere”, a spus ea.

Studiul integral poate fi găsit aici