Pierderea mirosului poate avea cauze diferite, de la infecții virale până la boli cronice ale nasului și sinusurilor. Medicul ORL Cristina Goanță explică de ce diagnosticul corect este esențial și ce metode pot ajuta la recuperarea funcției olfactive.
Poți să nu mai simți mirosurile chiar dacă respiri normal pe nas. Pierderea mirosului poate apărea după infecții virale, în rinosinuzita cronică cu polipi nazali sau în urma unor traumatisme craniene.
Antrenamentul olfactiv poate ajuta după unele infecții virale. Exercițiul presupune expunerea repetată la mirosuri distincte, de două ori pe zi, timp de cel puțin trei luni.
Nu există un singur tratament potrivit pentru toți pacienții. În funcție de cauză, pot fi recomandate exerciții olfactive, corticosteroizi intranazali, intervenții chirurgicale sau terapii biologice.
Pierderea mirosului poate afecta inclusiv siguranța și calitatea vieții. Persoanele afectate pot avea dificultăți în identificarea alimentelor alterate, a fumului sau a altor situații periculoase.
Pierderea mirosului este adesea asociată cu nasul înfundat, însă cele două probleme nu apar întotdeauna împreună. Există persoane care respiră fără dificultate, dar nu mai pot simți parfumul florilor, aroma cafelei sau mirosul mâncării. În astfel de situații, cauza poate fi mai complexă decât pare la prima vedere, iar tratamentul trebuie ales în funcție de mecanismul care a dus la această problemă.
Subiectul a fost abordat și în cadrul Congresului Mondial de Rinologie de la Bangkok, unde au fost discutate tulburările de miros, cauzele acestora și posibilitățile actuale de tratament. Medicul chirurg ORL Cristina Goanță atrage atenția asupra importanței investigării corecte a pacienților care se confruntă cu pierderea mirosului și explică de ce recuperarea nu este întotdeauna simplă.
Mulți pacienți ajung la medic după ce încearcă diferite tratamente fără să observe o îmbunătățire. Întrebarea pe care o adresează frecvent este dacă mai există șanse ca mirosul să revină.
„Mulți dintre pacienții care ajung la mine îmi spun: Doamna doctor, nu mai simt mirosurile. Am încercat tot felul de tratamente și nimic nu a funcționat. Mai am vreo șansă?”, explică medicul Cristina Goanță, într-o postare pe Facebook.
Răspunsul depinde de cauza problemei. Uneori, pierderea mirosului este legată de inflamația cronică, de polipii nazali sau de afectarea mucoasei olfactive. Aceste probleme pot împiedica moleculele responsabile de miros să ajungă la receptorii olfactivi sau pot modifica modul în care aceștia funcționează.
În alte situații, problema apare după o infecție virală. Chiar dacă aerul circulă normal prin nas, funcția olfactivă poate rămâne afectată.
Pierderea mirosului poate apărea și după traumatisme craniene, odată cu înaintarea în vârstă sau în asociere cu anumite afecțiuni neurologice.
„Este o întrebare la care nu putem răspunde fără să înțelegem, mai întâi, de ce a dispărut mirosul”, subliniază medicul.
Pentru persoanele care și-au pierdut mirosul după o infecție virală, una dintre principalele metode recomandate este antrenamentul olfactiv.
Metoda presupune expunerea repetată și conștientă la mai multe mirosuri distincte. Printre exemplele oferite de medic se numără trandafirul, lămâia, eucaliptul și cuișoarele.
Exercițiul se face de două ori pe zi, timp de cel puțin câteva luni. Deși poate părea simplu, antrenamentul olfactiv este susținut de studii care arată că poate contribui la recuperarea funcției olfactive la unii pacienți.
Totuși, rezultatele nu sunt garantate. Metoda nu reprezintă un tratament miraculos, iar șansele de recuperare pot varia, mai ales atunci când afectarea persistă de mult timp.
Medicul atrage atenția și asupra unei alte limite: în prezent, nu există un tratament medicamentos cu eficacitate suficient demonstrată pentru a fi recomandat de rutină tuturor pacienților cu anosmie postvirală persistentă.
Anosmia este termenul medical folosit pentru pierderea mirosului.
Situația este diferită atunci când pierderea mirosului apare în contextul rinosinuzitei cronice cu polipi nazali. În aceste cazuri, există mai multe opțiuni terapeutice, iar alegerea lor depinde de severitatea bolii.
Printre variantele menționate de medic se numără corticosteroizii intranazali, chirurgia endoscopică și, în anumite cazuri, terapiile biologice moderne.
Aceste tratamente pot ameliora inclusiv funcția olfactivă. De aceea, identificarea cauzei este esențială înainte de stabilirea conduitei terapeutice.
„Nu este suficient să știm că un pacient nu mai simte mirosurile. Trebuie să încercăm să aflăm de ce”, explică Cristina Goanță.
Evaluarea nu trebuie să se bazeze exclusiv pe ceea ce spune pacientul despre capacitatea sa de a simți mirosurile. Potrivit medicului, există teste standardizate care permit evaluarea obiectivă a funcției olfactive.
Aceste teste pot ajuta la stabilirea gradului în care este afectat simțul mirosului și completează informațiile obținute în timpul consultației.
Un diagnostic corect este important tocmai pentru că pierderea mirosului poate avea mecanisme diferite, iar tratamentul care ajută într-o situație poate să nu fie potrivit în alta.
Absența mirosurilor nu înseamnă doar că anumite experiențe cotidiene își pierd farmecul. Problema poate avea consecințe practice și poate afecta siguranța persoanei.
Cine nu mai simte mirosurile poate avea dificultăți în identificarea unui aliment alterat, a fumului sau a altor semnale care pot indica un pericol. În plus, mâncarea își poate pierde o parte din savoare, iar activitățile obișnuite pot deveni mai puțin plăcute.
„Pentru mulți pacienți, impactul asupra calității vieții este mult mai mare decât ne-am imagina”, atrage atenția medicul.
Tocmai de aceea, tulburările de miros nu ar trebui ignorate, mai ales atunci când problema persistă sau apare fără o explicație evidentă.
Pentru persoanele care și-au pierdut mirosul după o infecție virală, medicul oferă și câteva recomandări practice pentru realizarea antrenamentului olfactiv acasă.
Exercițiul presupune alegerea a patru mirosuri distincte și mirosirea fiecăruia timp de aproximativ 20 de secunde, de două ori pe zi.
În timpul exercițiului, este important să te concentrezi asupra mirosului și să încerci să ți-l amintești, chiar dacă nu îl poți percepe în acel moment. Practica trebuie repetată consecvent timp de cel puțin trei luni, iar rezultatele diferă de la o persoană la alta.
Medicul subliniază însă că acest exercițiu nu înlocuiește evaluarea medicală atunci când pierderea mirosului persistă.
„Și, foarte important, dacă pierderea mirosului persistă, mergeți la un consult ORL pentru a identifica posibila cauză”, recomandă Cristina Goanță.
Medicul chirurg ORL are supraspecializări în chirurgia endoscopică a nasului și sinusurilor, la Lariboisière/Paris Cité, Paris, în cancerologie ORL, la Paris-Saclay/Gustave Roussy, și în audiologie și vestibulologie, la Lyon.
Vertij - de ce apare și care sunt simptomele. Știai că există două tipuri de vertij. Cum faceți ca vertijul să dispară de la sine?
Acest tip de cancer, de care a suferit și actorul Michael Douglas, nu are simptome evidente. Pot fi ușor trecute cu vederea.
Acest truc simplu te scapă de sforăitul din timpul nopții. Îl faci pe timpul zilei și are efect noaptea.
Care sunt câteva dintre pericolele care pot duce la deteriorarea auzului. Contrar aparențelor, cauzele ar putea fi mult mai comune.
Această terapie reduce mortalitatea din cauze cardiovasculare. Are efecte multiple, în special în timpul somnului.
Acest obicei banal afectează inima și poate provoca AVC. Poate duce la complicații grave sau chiar deces.