De ce România are atât de multe decese din cauza astmului? Avertismentul Dr. Cristian Oancea

Astm / Sursă: Unsplash @CNordic Nordic

Cu ocazia Zilei Mondiale a Astmului, profesorul universitar Cristian Oancea atrage atenția asupra diferențelor majore față de Europa de Vest și asupra impactului real al bolii asupra pacienților și sistemului medical.

Deși aproximativ 1 milion de români suferă de astm bronșic, datele oficiale indică un număr mult mai mic de cazuri diagnosticate. Specialiștii avertizează că lipsa depistării precoce și aderența scăzută la tratament duc la agravarea bolii, internări repetate și chiar decese evitabile.

Mesajul transmis în acest an de Ziua Mondială a Astmului pune accent pe accesul echitabil la tratamente eficiente și pe controlul bolii pe termen lung.

Astmul în România, între statistici și realitate

Profesorul universitar Cristian Oancea, medic primar pneumologie și prorector pentru cercetare științifică, subliniază că România se confruntă cu o problemă majoră de subdiagnosticare:

„În România, din nefericire, boala este subdiagnosticată. Se estimează o prevalență de 4-6%, dar diagnosticul se apropie de limita inferioară. În țările din Europa de Vest, media de diagnostic este undeva la 8-10%”, a declarat acesta în exclusivitate pentru DC Medical.

Conform medicului, la nivel european, datele arată că 1 din 10 copii și 1 din 15 adulți suferă de această afecțiune. În România, însă, diferența dintre numărul real de pacienți și cel diagnosticat rămâne semnificativă.

Internări și decese care pot fi prevenite

Datele din 2023, furnizate de Institutul Național de Sănătate Publică, arată că astmul a generat un impact major asupra sistemului sanitar:

  • 61.000 de internări în spital
  • aproximativ 200 de decese

„Este foarte păcat, pentru că sub tratament și cu o aderență bună, pacienții cu astm pot avea o viață normală, pot face activități obișnuite, inclusiv sport de performanță”, a explicat Dr. Cristian Oancea.

Specialiștii atrag atenția că aceste cifre ar putea fi reduse considerabil prin diagnostic precoce și respectarea tratamentului.

Realitatea pacienților în criză: „Nu am aer!”

În mesajul public transmis cu ocazia Zilei Mondiale a Astmului, Cristian Oancea descrie experiența dramatică a pacienților în timpul crizelor:

„Nu am aer! Mă sufoc! Mi-e teamă! Nu pot să respir!” sunt senzațiile frecvente resimțite în timpul unei exacerbări.

Astmul bronșic este definit ca o inflamație cronică a căilor aeriene, care determină îngustarea acestora și dificultăți de respirație. Printre simptomele principale se numără:

  • respirația șuierătoare (wheezing)
  • lipsa de aer (dispnee)
  • tusea persistentă
  • senzația de constricție toracică

Anual, în România sunt înregistrate peste 200.000 de exacerbări severe, ceea ce înseamnă că, în medie, în fiecare minut un pacient are o criză de astm.

Aderența scăzută la tratament, o problemă majoră

Un alt semnal de alarmă tras de specialist vizează comportamentul pacienților:

„Numărul de 1 milion este unul real, dar din nefericire este mult subdiagnosticat. Cam 1 din 2 sau 2 din 3 pacienți nu respectă recomandările. Aderența la tratament este foarte scăzută deoarece pacienții se simt bine rapid și, după un timp, nu își mai iau tratamentul”, mai explică Dr. Cristian Oancea pentru DC Medical.

Această întrerupere prematură a terapiei favorizează agravarea bolii și crește riscul de forme severe sau rezistente la tratament.

Costurile ascunse ale lipsei de tratament

Specialiștii subliniază că astmul nu este costisitor atunci când este controlat, ci atunci când este neglijat. O exacerbare crește costurile de tratament cu aproximativ 25%, iar internările sunt mult mai scumpe decât terapia preventivă:

  • tratament anual inhalator: 1.500 - 2.500 lei
  • internare moderată: echivalentul a 1-2 ani de tratament
  • internare severă: 3-5 ani
  • terapie intensivă: până la 10 ani de tratament

„În astm, nu tratamentul este costisitor, ci lipsa lui”, avertizează medicii.

Accesul la tratament, tema centrală a anului 2026

Tema Zilei Mondiale a Astmului din acest an vizează reducerea diferențelor dintre tratamentul ideal și cel real. Accentul este pus pe:

  • accesul la medicație inhalatorie antiinflamatorie
  • utilizarea terapiilor combinate (antiinflamator + bronhodilatator)
  • reducerea dependenței de inhalatoarele de „criză”

Totodată, medicii susțin necesitatea unor programe naționale de depistare precoce și extinderea registrelor de pacienți, precum cel deja existent în Timiș pentru formele severe.

Deși astmul afectează în special persoane sub 45 de ani și are un impact major asupra calității vieții, România continuă să raporteze mai puține cazuri decât alte țări europene. Nu pentru că boala ar fi mai rară, ci pentru că rămâne insuficient depistată și tratată, avertizează medicul. 

Articole similare