Un studiu recent trage un semnal de alarmă asupra riscurilor la care sunt expuse animalele de companie. Oamenii de știință au descoperit prezența substanțelor per- și polyfluoroalkilate (PFAS), cunoscute sub numele de "substanțe chimice eterne", în numeroase produse alimentare destinate câinilor și pisicilor. Aceste compuși sintetici sunt asociați cu apariția cancerului și a altor afecțiuni grave.
PFAS constituie o clasă de substanțe chimice utilizate pe scară largă în fabricarea plasticului, a produselor de curățare și a straturilor antiaderente. Acestea au o rezistență extremă în mediu, fiind necesari peste 1.000 de ani pentru a se descompune.
Efectele lor nocive au fost deja documentate la oameni, unde expunerea prelungită provoacă:
Cercetătorii au analizat 100 de produse comerciale din Japonia, SUA, Australia și Uniunea Europeană. Deși concentrațiile cele mai mari de PFAS apar în hrana uscată și în produsele pe bază de pește, hrana umedă reprezintă cel mai mare risc din cauza volumului consumat.
Deoarece hrana umedă are un conținut ridicat de apă, câinii și pisicile trebuie să mănânce porții de două sau trei ori mai mari pentru a-și asigura necesarul caloric. Această cantitate sporită duce, implicit, la o acumulare mai mare de toxine în organismul animalului.
Studiul publicat în jurnalul Environmental Pollution arată că nivelurile de contaminare variază semnificativ între specii și tipuri de produse.
Analiza detaliată a produselor din comerț scoate la iveală o realitate brutală, în care hrana uscată pentru pisici atinge nivelul critic de 16 ng/g, fiind de departe cea mai contaminată opțiune de pe piață. În contrast izbitor, hrana uscată pentru câini prezintă o concentrație de 1,7 ng/g, o valoare considerabil mai mică, dar care menține riscul toxic activ.
Nici variantele umede nu oferă siguranță deplină, deoarece hrana umedă pentru pisici ascunde 9,9 ng/g de substanțe eterne, în timp ce hrana umedă pentru câini înregistrează pragul minim de 0,67 ng/g.
Produsele pe bază de pește și cele care conțin cereale au prezentat cele mai ridicate niveluri de PFAS, ceea ce sugerează o contaminare pe parcursul întregului lanț alimentar.
Cercetările demonstrează că aceste substanțe afectează în mod direct organele vitale ale animalelor de companie. La ambele specii, PFAS atacă ficatul și rinichii. În cazul pisicilor, s-au observat efecte negative suplimentare asupra plămânilor și a glandei tiroide.
Poluarea cu PFAS nu este doar o problemă umană. Aceste substanțe au fost detectate în sângele animalelor de pe aproape toate continentele, de la tigrii siberieni și urșii panda, până la cai și vidre.
Contaminarea hranei are loc prin mai multe căi:
Stăpânii de animale sunt sfătuiți să urmărească noutățile din domeniu și să opteze, acolo unde este posibil, pentru mărci care testează absența acestor compuși în produsele lor.