Zâmbetul nu este doar o reacție la bucurie. Specialiștii spun că și simplul gest de a ridica colțurile gurii ar putea influența felul în care ne simțim, inclusiv în momentele stresante.
Zâmbetul îți poate influența starea de spirit. Unele cercetări sugerează că expresiile faciale pot contribui la felul în care simțim o emoție.
Un zâmbet ar putea ajuta organismul să se recupereze după stres. Persoanele care zâmbesc în timpul unor sarcini stresante au prezentat, în general, o frecvență cardiacă mai scăzută în perioada de recuperare.
Nu toate zâmbetele sunt percepute la fel. În funcție de cultură, un zâmbet larg poate fi considerat prietenos sau, dimpotrivă, nepotrivit și exagerat.
Nu trebuie să zâmbești cu forța. Atunci când este impus, zâmbetul poate avea efectul opus celui dorit, iar autenticitatea și libertatea de a-ți exprima emoțiile contează.
De cele mai multe ori, zâmbim atunci când suntem fericiți, când întâlnim o persoană dragă sau când ni se întâmplă ceva plăcut. Dar dacă lucrurile ar funcționa și în sens invers? Dacă, uneori, un zâmbet ar putea să ne schimbe starea de spirit, chiar și atunci când nu avem un motiv evident să fim veseli?
Aceasta este ideea din spatele unei teorii cunoscute în psihologie drept „ipoteza feedbackului facial”. Potrivit acesteia, expresiile feței nu reflectă doar emoțiile pe care le trăim, ci ar putea contribui și la felul în care le simțim.
Jeanne Tsai, profesoară de psihologie la Universitatea Stanford și coordonatoare a Laboratorului de Cultură și Emoție, explică faptul că cercetările asupra acestui fenomen au început cu mai multe decenii în urmă, conform Medical Xpress.
Într-un experiment devenit cunoscut la sfârșitul anilor 1980, participanții au fost puși să țină un creion între buze, astfel încât să formeze o expresie asemănătoare unui zâmbet sau unei încruntări, în timp ce urmăreau un fragment de film amuzant.
Unii dintre cei care zâmbeau au raportat că li s-a părut mai amuzant ceea ce vedeau.
Rezultatele au atras atenția asupra unei posibilități interesante: felul în care ne folosim mușchii feței ar putea influența, într-o anumită măsură, experiența emoțională. Asta nu înseamnă că un zâmbet poate transforma automat tristețea în fericire, ci că legătura dintre expresiile faciale și emoții ar putea funcționa în ambele sensuri.
Zâmbetul nu este studiat doar în legătură cu buna dispoziție. Specialiștii îl iau în considerare și ca pe o posibilă strategie simplă de gestionare a stresului.
Dr. Judy Ho, neuropsiholog clinician din Los Angeles și cadru didactic la Universitatea Pepperdine, folosește această abordare în lucrul cu unii pacienți care se confruntă cu depresie sau anxietate.
„Nu sugerez că aceasta este singura modalitate prin care își pot rezolva problemele. Este pur și simplu un alt element pe care îl poți adăuga la setul tău de instrumente”, a spus Ho.
Cu alte cuvinte, zâmbetul poate fi privit ca un instrument complementar, nu ca un înlocuitor al tratamentului sau al ajutorului specializat atunci când acestea sunt necesare.
Potrivit lui Ho, expresiile faciale ar putea influența răspunsul fiziologic al organismului la stres, inclusiv procesele asociate cortizolului, un hormon implicat în reglarea răspunsului la stres.
De asemenea, zâmbetul este discutat în legătură cu substanțe chimice din creier asociate stării de bine, precum endorfinele, dopamina și serotonina. Totuși, aceste legături nu înseamnă că simplul gest de a zâmbi produce în mod garantat o creștere a acestor substanțe sau că poate trata singur o problemă emoțională.
Unul dintre aspectele interesante este felul în care zâmbetul ar putea influența recuperarea organismului după o situație stresantă.
„Persoanele care zâmbesc în timpul sarcinilor stresante au prezentat, în general, o frecvență cardiacă mai scăzută în timpul recuperării decât cele care au menținut expresii neutre”, a spus Ho. „Zâmbetul a redus, de asemenea, anumite aspecte ale răspunsului fiziologic al organismului la stres.”
Frecvența cardiacă reprezintă numărul de bătăi ale inimii într-un minut. În situații stresante, aceasta poate crește, iar revenirea la un ritm mai apropiat de cel obișnuit face parte din procesul de recuperare.
Observațiile prezentate de specialistă sugerează că expresiile faciale ar putea avea un rol în acest proces. Efectele nu sunt însă identice pentru toată lumea și nu înseamnă că zâmbetul previne bolile cardiovasculare sau elimină stresul.
Ideea este mai simplă: atunci când trecem printr-o situație tensionată, felul în care ne exprimăm emoțiile ar putea contribui la modul în care organismul reacționează și își revine.
Deși zâmbetul este adesea considerat un semn universal al bucuriei și al prieteniei, felul în care este interpretat diferă de la o cultură la alta.
Cercetările realizate de Jeanne Tsai au analizat modul în care oamenii din Statele Unite și din mai multe societăți din Asia de Est percep expresiile faciale, inclusiv în ceea ce privește căldura, încrederea și stabilitatea emoțională.
În unele contexte americane, un zâmbet larg, care arată dinții, poate fi interpretat drept un semn de entuziasm și apropiere. În schimb, unii participanți din Asia de Est au asociat asemenea expresii cu instabilitatea emoțională sau cu lipsa de încredere.
Diferențele nu se limitează la întrebarea dacă o persoană zâmbește sau nu. Contează și intensitatea zâmbetului, situația în care apare și relația dintre persoanele implicate.
„Contează ce fel de zâmbet este – fie că este un zâmbet calm, cu gura închisă, mai degrabă ca al Dalai Lama, fie un zâmbet larg, entuziast, care arată dinții, precum cel al Juliei Roberts”, a spus Tsai. „Am realizat o serie de studii în Taiwan și în alte contexte din Asia de Est. Lor nu le place zâmbetul larg, entuziast, care arată dinții, decât dacă este cu adevărat potrivit situației.”
Aceste observații arată că un zâmbet nu este interpretat în mod automat ca un semn de sinceritate sau de bună dispoziție. Uneori, o expresie mai calmă poate transmite mai bine respectul și apropierea decât un zâmbet foarte larg.
Un exemplu diferit este Thailanda, cunoscută drept „Țara Zâmbetelor”, unde zâmbetul are un rol important în interacțiunile sociale.
Există numeroase expresii în limba thailandeză pentru diferite tipuri de zâmbet, iar în contexte educaționale și profesionale acesta poate fi asociat cu respectul, bunele maniere și calmul.
În unele programe prin care străinii predau limba engleză în Thailanda, zâmbetul frecvent în interacțiunile cu elevii și colegii este prezentat drept o modalitate de a menține relații pozitive.
Exemplul evidențiază faptul că zâmbetul nu are doar o dimensiune personală, legată de starea de spirit. El poate avea și o funcție socială, ajutând la stabilirea unui anumit ton într-o conversație sau într-un grup.
Dacă zâmbetul poate avea beneficii, ar trebui să încercăm să zâmbim cât mai mult, indiferent de situație? Nu neapărat.
Obligativitatea de a afișa o expresie veselă poate deveni o sursă suplimentară de disconfort, mai ales atunci când o persoană trece printr-o perioadă dificilă sau simte că trebuie să se conformeze unor așteptări sociale.
În ultimii ani, ideea că femeile trebuie să zâmbească permanent la locul de muncă a fost tot mai des contestată. În anumite situații, și persoanele de culoare pot fi judecate în funcție de expresia feței, fiind considerate reci sau inaccesibile dacă nu zâmbesc suficient.
Un exemplu menționat în material este controversa provocată de politica unui lanț de magazine din Statele Unite, Target, ai cărui angajați ar fi trebuit să zâmbească și să stabilească un contact vizual cu clienții aflați la aproximativ trei metri distanță și să îi salute personal de la aproximativ 1,2 metri.
Politica a fost ridiculizată pe rețelele sociale, readucând în discuție întrebarea dacă un zâmbet impus mai poate fi considerat o expresie autentică.
Nicholas Coles, profesor asistent care conduce Social Science Collaboratory la Universitatea din Florida, explică faptul că oamenii reacționează negativ atunci când simt că nu mai au control asupra propriilor emoții și asupra modului în care trebuie să le exprime.
„În astfel de situații, constatăm că, de fapt, zâmbetul te conduce spre nefericire”, a spus Coles. „Doar atunci când zâmbetul pare autentic și voluntar cred că va avea un efect real.”
Așadar, nu este vorba despre a afișa permanent o expresie fericită sau despre a ascunde emoțiile neplăcute. Un zâmbet forțat nu rezolvă problemele și poate accentua senzația că trebuie să ne comportăm într-un anumit fel pentru a-i mulțumi pe ceilalți.
Zâmbetul poate avea un rol și în relațiile apropiate, mai ales atunci când apar tensiuni sau discuții despre subiecte sensibile. În familie, de exemplu, diferențele de opinii despre politică, religie sau alte teme personale pot transforma o întâlnire obișnuită într-o conversație dificilă.
Dr. Judy Ho propune o abordare care nu presupune ignorarea dezacordurilor, ci încercarea de a privi persoana din fața noastră și dincolo de momentul tensionat.
„Dacă am putea pur și simplu să zâmbim și să ne gândim: «Uite, aceasta este o persoană care, de-a lungul timpului, ți-a purtat de grijă și te-a iubit», poate că asta ar schimba modul în care îi răspundem chiar și într-un moment de conversație dificilă”, a spus Ho.
Un astfel de gest nu garantează că o ceartă se va încheia sau că diferențele de opinie vor dispărea. Totuși, o expresie mai blândă poate fi o modalitate de a aborda discuția fără a transforma imediat dezacordul într-un conflict.
Starea de bine nu înseamnă să fii vesel în permanență, ci să îți poți trăi emoțiile fără să simți că trebuie să le ascunzi.