Ideea centrală este că oamenii au nevoie să simtă că chiar contează pentru cei din jur, iar lipsa acestui sentiment poate afecta profund starea de bine.
În perioadele în care este frig, se întunecă devreme și izolarea pare mai tentantă, tendința de a rămâne retrași poate părea firească. Totuși, potrivit ideilor prezentate în volumul “Mattering: The Secret to a Life of Deep Connection and Purpose”, scris de jurnalista Jennifer Breheny Wallace, tocmai această retragere nu ajută sănătatea și bunăstarea.
Autoarea susține că oamenii se dezvoltă mai bine atunci când simt că au valoare pentru alții. Iar pentru a ajunge la acest sentiment, este nevoie de implicare reală în viața de zi cu zi, de la ieșiri cu prietenii până la gesturi prin care îi ajuți pe cei care au nevoie.
Jennifer Breheny Wallace afirmă că nevoia de a conta pentru ceilalți este una umană fundamentală, imediat după hrană și adăpost. Potrivit cercetărilor invocate de ea, această nevoie influențează comportamentul oamenilor, fie în sens pozitiv, fie în sens negativ.
Atunci când această nevoie este împlinită, oamenii au mai multe șanse să înflorească. Atunci când nu este împlinită, consecințele pot fi serioase. Persoanele care ajung să simtă că nu au importanță se pot retrage, pot apela la substanțe sau la automutilare pentru a reduce durerea psihică, ori pot reacționa agresiv.
În această logică, comportamente precum furia din trafic, lipsa de civilitate sau radicalizarea politică pot fi interpretate ca încercări disperate de a transmite un mesaj simplu: „și eu contez”.
Potrivit lui Wallace, cercetătorii au identificat cinci elemente care stau la baza sentimentului că o persoană contează pentru ceilalți.
1. Recunoașterea
Este vorba despre sentimentul că ești apreciat pentru ceea ce ești, nu doar pentru ceea ce faci.
2. Faptul că alții se bazează pe tine
Această componentă înseamnă că există oameni care depind de tine, au încredere în tine și se bazează pe tine.
3. Importanța
Aici este vorba despre convingerea că ești semnificativ pentru oamenii din viața ta. Acest sentiment se construiește adesea în momente mici, obișnuite, de exemplu atunci când cineva arată că lucrurile care îți plac merită să fie ținute minte.
4. Acordarea emoțională
Aceasta înseamnă să simți că meriți să fii înțeles și că ceilalți răspund în mod autentic la ceea ce trăiești.
5. Investiția reciprocă
Este ideea că există oameni care sunt implicați în viața ta și că și tu, la rândul tău, ești implicat în viața lor.
Mulți oameni au impresia că sunt deja suprasolicitați și că nu mai pot prelua alte responsabilități pentru a-i ajuta pe ceilalți. Wallace susține însă că energia umană nu funcționează întotdeauna ca un cont bancar din care doar retragi.
Ea spune că energia poate funcționa mai degrabă ca un mușchi. Astfel, atunci când oferi mici gesturi de sprijin, acasă, în cartier, la serviciu sau în comunitate, acest lucru îți poate crește sentimentul de scop și de control. Tocmai acest lucru poate genera energie.
Pentru persoanele care au grijă de copii mici sau de părinți vârstnici, ideea de „a conta” poate părea evidentă. Wallace subliniază însă că epuizarea apare atunci când cineva oferă constant, fără ca propriul său sentiment de importanță să fie alimentat la rândul lui.
Acest lucru este frecvent în cazul părinților tineri, care pot resimți lipsa sprijinului social și structural. Situația poate fi similară și pentru cei care îngrijesc părinți în vârstă, mai ales când aceștia nu pot oferi reciprocitate.
În astfel de contexte, autoarea spune că este important ca oamenii să găsească în jurul lor alte persoane care să le amintească faptul că și ei contează și că nevoile lor sunt, la rândul lor, importante.
Jennifer Breheny Wallace spune că, în cazul celor care îngrijesc pe alții, prietenii sunt adesea esențiali. Dacă sfatul clasic este să-ți pui mai întâi propria mască de oxigen, ea susține că, în realitate, prietenii sunt oxigenul.
În această perspectivă, reziliența nu se construiește în jurul unor gesturi izolate de relaxare, ci în jurul relațiilor. Wallace invocă cercetări de la Mayo Clinic potrivit cărora chiar și o oră pe săptămână petrecută cu persoane care îți întăresc sentimentul că ai importanță, care te fac să te simți văzut, înțeles și îngrijit, poate avea un efect real de reîncărcare emoțională.
Aceasta este, spune ea, sursa de energie și disponibilitate de care oamenii au nevoie pentru a putea fi acolo pentru ceilalți.
Autoarea mai susține că grija față de sine este utilă nu doar pentru propria persoană, ci și pentru cei din jur. În opinia ei, ideea că self-care-ul este un gest egoist este greșită.
Ea îl descrie ca pe o strategie care permite oamenilor să fie prezenți pentru ceilalți dintr-un loc de plinătate, nu de epuizare. Ideea centrală este simplă: nu poți oferi sustenabil ceva ce nu ai.
Asta nu înseamnă că o persoană trebuie să se pună mereu pe primul loc, ci că propriile nevoi trebuie incluse printre nevoile care contează în viața de zi cu zi. Iar atunci când acest lucru se întâmplă, apare și energia necesară pentru a continua să oferi sprijin celorlalți.