Inflamația nu este întotdeauna nocivă. Când ajută organismul să se repare și când inflamația cronică poate deveni o problemă asociată cu îmbătrânirea.
Inflamația este un răspuns al sistemului imunitar care ajută organismul să reacționeze la leziuni și agresiuni. Atunci când este temporară și bine controlată, poate participa la apărarea și repararea țesuturilor. Când persistă, inflamația cronică poate fi asociată cu numeroase procese patologice.
Inflamația are o reputație proastă. Este asociată frecvent cu boala, durerea și degradarea organismului. Totuși, inflamația nu este întotdeauna un proces nociv. În anumite situații, organismul are nevoie de ea pentru a se repara.
Prof. Valerio Orlando, biolog molecular și specialist în epigenetică la King Abdullah University of Science and Technology (KAUST), din Arabia Saudită, a explicat, în exclusivitate la Academia de Sănătate de la DC Medical și DC News, de ce inflamația are și un rol esențial în procesele de reparare ale organismului și când poate deveni o problemă.
Atunci când organismul suferă o leziune, sistemul imunitar are nevoie să intervină. Acest lucru este valabil inclusiv după activități aparent obișnuite, cum este mersul la sală, deoarece efortul fizic poate produce micro-leziuni musculare.
Aceste leziuni fac parte din procesul prin care organismul se adaptează la efort și își repară țesuturile. Pentru ca acest mecanism să funcționeze, este nevoie de o reacție inflamatorie controlată.
"Avem nevoie de fapt de intervenția sistemului imunitar, avem nevoie de inflamație, de inflamația bună pentru a activa efectiv sistemele de reparare și asta se întâmplă în mod constant chiar și atunci când avem să mergem la sală, pentru că avem micro-leziuni care au nevoie să fie reparate.
Deci în acel moment ai nevoie de intervenția sistemului imunitar și a altor componente printr-un proces inflamator scurt, dar important - o stimulare", a explicat prof. Valerio Orlando, în exclusivitate la Academia de Sănătate.
Problema apare atunci când mecanismul inflamator nu mai este bine reglat. În loc să fie un răspuns scurt, asociat cu repararea, inflamația poate persista.
Profesorul Valerio Orlando atrage atenția că inflamația cronică reprezintă una dintre problemele importante asociate cu îmbătrânirea și cu numeroase boli.
"Dar dacă acest lucru nu este reglementat, intri în inflamația cronică. Și inflamația cronică este problema îmbătrânirii, este problema unei varietăți de boli.
Și de aceea acum atenția asupra inflamației devine din ce în ce mai semnificativă... a fost ceva care a fost considerat deloc important, probabil în multe contexte degenerative, chiar și cancer și așa mai departe.
Eliminarea acestui strat de intervenție pare să fi ameliorat numărul de contexte patogene", a mai spus specialistul.
Diferența esențială nu ține doar de existența inflamației, ci și de durata și controlul acestui răspuns.
O reacție inflamatorie de scurtă durată poate avea un rol în apărarea organismului și în repararea țesuturilor. În schimb, atunci când inflamația persistă, ea poate deveni parte din mecanismele asociate cu diferite procese patologice.
Această perspectivă schimbă modul în care poate fi privită inflamația. Nu orice inflamație trebuie considerată un proces pe care organismul trebuie să îl elimine. În anumite situații, răspunsul inflamator este o componentă necesară a procesului de reparare.
Pe măsură ce cercetarea asupra îmbătrânirii a avansat, inflamația cronică a atras tot mai multă atenție. Cercetătorii analizează modul în care dereglarea proceselor inflamatorii poate influența funcționarea organismului pe termen lung.
Organismul nu trebuie să elimine complet inflamația. Are nevoie de un răspuns inflamator controlat, care să apară atunci când este necesar și să se oprească după ce și-a îndeplinit rolul.
În acest echilibru dintre activarea sistemului imunitar și controlul inflamației se află una dintre problemele importante ale cercetării moderne asupra îmbătrânirii și bolilor cronice.