Alergiile la peicilină sunt cele mai frecvente, dintre alergiile la medicamente. Aceasta poate fi cu adevărat o problemă, pentru că dacă sunteți alergic la penicilină, nu este vorba numai de penicilină pe care nu o puteți lua.
Veți avea reacții alergice și la amoxicilină și alte antibiotice care sunt extrem de asemănătoare și este incert dacă puteți lua sau nu cefalosporine (cum ar fi cefalexin sau cefdinir), o întreagă clasă de antibiotice foarte folositoare și folosită în mod obișnuit.
Asta înseamnă că la cele mai frecvente infecții, cum ar fi infecțiile urechii, streptococul sau infecțiile cutanate, dacă nu puteți da penicilină, opțiunile sunt limitate. Unele dintre aceste opțiuni nu funcționează la fel - și unele dintre ele sunt mai puternice decât am dori, cu mai multe efecte secundare, scrie Harbvard School Medical.
Acum, aceasta ar fi doar o realitate inevitabilă a vieții persoanelor cu alergie la penicilină, însă problema e că nu toți sunt alergici la peniciline.
Care este explicația? Diagnosticul de alergie la medicamente este, în general, ceea ce se numește un „diagnostic clinic”, bazat pe semne și simptome, mai degrabă decât pe un test real. Alergiile la medicamente pot provoca o mulțime de simptome diferite, cum ar fi erupții cutanate, vărsături și diaree.
Atunci când un pacient care se află sub tratament cu un medicament dezvoltă unul dintre aceste simptome, medicii foarte des se termină diagnosticarea unei alergii pentru a fi în siguranță. La urma urmei, alergiile la medicamente pot pune viața în pericol, iar reacțiile după prima dintre ele sunt adesea mai grave.
Dar sunt capcanele. Mai întâi, uneori, medicii fac diagnosticul pe baza raportului pacientului sau părintelui, fără a observa erupția sau examinarea pacientului. De exemplu: un părinte spune că copilul a avut o erupție cutanată, astfel încât antibioticul este oprit și o alergie este diagnosticată - dar este posibil ca erupția cutanată să fi fost doar o erupție a scutecului, nu o alergie reală.
O a doua, mai obișnuită și mai problematică este că, pentru că simptomele unei alergii la medicamente pot fi ușor confundate cu simptomele unui virus sau a oricărei alte afecțiuni, adesea se diagnostichează o alergie la medicament atunci când simptomele au fost cauzate de altceva, în totalotate.
Acest lucru poate fi valabil mai ales atunci când un copil ia amoxicilină pentru o infecție a urechii, deoarece infecțiile urechii apar frecvent atunci când un copil are o răceală cauzată de un virus - și acești viruși pot provoca erupții cutanate și multe alte simptome. Virușii determină de obicei chiar urticarie, despre care de obicei ne gândim ca fiind cauzată de o alergie.
Toate acestea înseamnă că există o mulțime de oameni care cred că au o alergie, când, de fapt, nu au asta.
Într-un studiu publicat recent în revista Pediatrics, cercetătorii au testat 100 de copii ale căror părinți au declarat că au fost alergic la penicilină pe baza a ceea ce cercetătorii au numit simptome cu risc scăzut. Aceste simptome cu risc scăzut au inclus erupții cutanate, mâncărime, vărsături, diaree, secreții nazale și tuse. Au inclus, de asemenea, copii ai căror părinți au declarat că au fost alergici din cauza unui istoric familial de alergie. Când au făcut teste pe copii, niciunul dintre ei nu a avut o alergie la penicilină.
Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să începem să ignorîm o alergie diagnosticată la penicilină. Este deosebit de important să nu o ignorați dacă cineva are ceea ce cercetătorii numesc simptome cu risc ridicat, cum ar fi respirația șuierătoare sau orice alt tip de probleme de respirație, umflarea feței sau a altor părți ale corpului, leșin, o scădere a tensiunii arteriale , sau alte simptome ale unei reacții alergice grave.
Dar aceasta înseamnă că trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră dacă diagnosticul de alergie al copilului se bazează pe un simptom cu risc scăzut. Poate că efectuarea de teste suplimentare sau chiar încercarea unei doze de penicilină sub supraveghere medicală poate avea sens pentru a fi sigur că alergia, cu toate ramificațiile acesteia, există cu adevărat.
Articolul integral poate fi citit AICI.
Alergiile sunt frecvente la începutul primăverii. Dar de ce unele persoane nu au nicio problemă din cauza polenului.
Balonarea frecventă poate fi semnul acestei afecțiuni extrem de răspândite care nu are tratament, ci poate fi doar ameliorată.
Intoleranța la fructoză apare atunci când organismul nu poate absobi fructoza în mod corespunzător. Simptomele sunt digestive.
Alergiile pot fi o sursă majoră de disconfort nocturn, afectând calitatea somnului și lăsându-te epuizat în timpul zilei.
Ce este rinita alergică, ce o cauzează și care e diferența dintre rinită și viroză.
De ce ești alergic - cauzele alergiilor, simptome, tratament, prevenție.
Rinita alergică, ce trebuie să știi despre ea și cum faci diferența între ea și viroza respiratorie.
Boala celiacă reprezintă, de fapt, intoleranța autoimună pe care unele persoane o au la gluten.
Șocul anafilactic poate să apară din cauza unor substanțe alergice. Poate pune în pericol viața.
Intoleranța alimentară este o problemă frecventă care afectează mulți oameni în întreaga lume.
Primăvara vine cu alergiile la polen. Cum facem diferența între acestea și virozele respiratorii.
Alergia la ambrozie - simptome și cum să gestionezi răspândirea acesteia.
Un nou strat de praf saharian a acoperit o bună parte din țară. Acesta poate provoca neplăceri unor categorii de persoane.
Cum să cureți bradul artificial și ce poți să pățești dacă nu faci lucrul acesta.
Animalele de companie, benefice pentru educarea sistemului imunitar uman.
Reprezentanții Societăţii Române de Alergologie şi Imunologie Clinică atrag atenția că incidența bolilor alergice este în creștere.