O persoană care are o valoare normală a leptinei nu va simți foamea după ce a mâncat și până nu este timpul pentru următoarea masă. Acest lucru se datorează faptului că organismul secretă leptină atunci când ai mâncat suficient și îi transmite creierului că ești plin. Funcția de leptină este compromisă atunci când există exces de țesut adipos în organism. Acest lucru duce la rezistența la leptină, care provoacă senzații de foame, chiar dacă o persoană a mâncat suficient, notează University Health News.
Când circulă prea mult leptină în fluxul sanguin, următoarele zone ale corpului sunt afectate:
Celulele corpului sunt copleșite atunci când circulă prea multă leptină în fluxul sanguin, iar celulele își închid receptorii pentru leptină, provocând rezistență la leptină. Fără a intra leptina în celule, creierul nu primește niciodată mesajul că este sătul și predispune la supraalimentare.
Leptina favorizează depozitarea suplimentară a grăsimilor.
De asemenea, leptina afectează fertilitatea, libidoul și pubertatea. Rezistența la leptină ar putea explica de ce fetele obeze au cu 80% mai multe șanse să înceapă pubertatea mai devreme decât în mod normal.
Relația dintre trigliceride și leptină
Rezistența la leptină nu este singura lupta împotriva supraalimentării. S-a demonstrat că trigliceridele ridicate blochează capacitatea leptinei de a traversa bariera sânge-creier (o căptușeală subțire care protejează creierul) pentru a transmite semnalul de sațietate creierului.
Zaharurile și alimentele bogate în carbohidrați, cum ar fi pâinea, pastele, orezul și cartofii cresc considerabil trigliceridele, blocând astfel capacitatea leptinei de a spune creierului că ești sătul.
Dieta pentru rezistență la leptină
Dieta este primul pas pentru normalizarea nivelului de leptină. Supraalimentarea și consumul de prea multe dulciuri și alimente amidonice pot duce la rezistență la leptină, trigliceride ridicate și, prin urmare, la sentimentele de foame și pofte alimentare intense. Prin urmare, cheia rezistenței la dezlegare a leptinei este să adopți o dietă sensibilă la leptină, care te poate ajuta, de asemenea, să pierzi kilograme nedorite.
Pentru a depăși rezistența la leptină, încercați să includeți următoarele în dieta dvs.:
Eliminați dulciurile. Zaharul și siropul de porumb s-a dovedit că provoacă rezistența la leptină. Dulciurile cresc și trigliceridele, astfel încât leptina nu poate ajunge la creier.
Dietă mai scăzută în carbohidrați. Alimentele cu amidon (paste, orez, pâine, cartofi, porumb, produse de patiserie etc.) sporesc nivelul de zahăr din sânge și insulina, ceea ce provoacă o creștere a leptinei.
Consumați grăsimi sănătoase, cum ar fi uleiul de nucă de cocos, untul, uleiul de măsline crud, avocado, somonul, etc. Grasimile sănătoase adecvate activează comutatorul de satietate al leptinei.
Luați în considerare să luați un supliment de ulei de pește. Acizii grași Omega-3 modulează leptina.
Sportul, în special antrenamentul de forță, ajută la scăderea nivelului de leptină.
Descoperă complexitatea sindromului Cushing, o tulburare hormonală determinată de niveluri ridicate de cortizol.
Testul simplu care îți arată dacă ai probleme serioase cu tiroida îl poți face chiar acasă.
De ce ne îngrășăm după vârsta de 40 de ani. Care este, de fapt, rolul tiroidei în acest fenomen neplăcut.
Acest semn care apare pe gât trebuie să te trimită la endocrinolog.
Află mai multe despre studiul care prezintă cum nivelurile de testosteron pot influența riscul de diabet de tip 2 la bărbații supraponderali.
Hipertiroida - tot ce trebuie să știi. Ce este și cum se manifestă. Ce rol are glanda tiroidă și cum se tratează.
Un medic dezvăluie 7 boli care se agravează după sărbători. Mesele de sărbători pot face mai mult rău decât ai crede.
Cât trebuie să mâncăm după 40 de ani. De ce ne îngrășăm după o anumită vârstă. Cum și cât trebuie, de fapt, să mâncăm.
Vitamina D, esențială pentru sănătatea oaselor și energia zilnică, poate fi cheia unei vieți mai active și a unui sistem imunitar puternic.
Este un filtru pentru sânge, identificând și distrugând bacteriile și alte agenți patogeni care pot intra în circulația noastră sangvină.
Care sunt diferențele dintre cele două afecțiuni ale glandei tiroide: hipotiroidism și hipertiroidism.