Sarea iodată: alimentul vital care îți protejează tiroida sau un mit de evitat? Care este doza corectă și de ce sarea are, de fapt, termen de expirare.
Subiectul consumului de iod revine în actualitate, iar sarea iodată rămâne cea mai simplă metodă prin care ne putem proteja sănătatea hormonală. Dr. Ruxandra Dobrescu, medic primar endocrinolog, explică rolul esențial al acestui mineral și motivele pentru care România, alături de o mare parte din Europa, se confruntă cu un deficit natural de iod.
Iodul nu este doar un simplu element chimic, ci materia primă fără de care tiroida nu poate funcționa. Hormonii tiroidieni coordonează procese vitale în întreg organismul, iar absența lor are efecte în lanț asupra sănătății.
"Avem nevoie de hormoni tiroidieni care fac o mulțime de lucruri bune în organism și avem nevoie de iod pentru că asta este materia primă de care are nevoie tiroida pentru a-i sintetiza", afirmă dr. Ruxandra Dobrescu, într-o postare pe Facebook.
Din păcate, solul și apa din România sunt sărace în iod. Această carență se transmite direct în lanțul alimentar: plantele, carnea și laptele animalelor crescute local nu oferă un aport suficient. În acest context, iodarea universală a sării devine o măsură de siguranță publică necesară.
Multe persoane se întreabă de ce un mineral precum sarea are o dată de expirare pe ambalaj. Răspunsul stă în stabilitatea iodului, care se pierde treptat după procesul de fabricație.
În România, sarea conține între 25 și 40 mg de iod pe kilogram. La un consum recomandat de 5 grame de sare pe zi, aportul teoretic este de 125-200 micrograme. Totuși, realitatea din farfurie este diferită:
"Practic ajungem să mâncăm efectiv mult mai puțin iod din sarea iodată, pentru că se estimează că în jur de 30% din iodul din sarea iodată se pierde în timp prin evaporare, în intervalul de timp dintre ieșirea din fabrică și până ajunge la noi în farfurie! În timp se pierde iodul!", explică medicul.
Necesarul zilnic recomandat de Organizația Mondială a Sănătății este de 150 mcg de iod. Totuși, anumite categorii de persoane necesită o atenție sporită. Femeile însărcinate sau cele care alăptează au nevoie de o cantitate mai mare, motiv pentru care medicii recomandă adesea multivitamine specifice sau tablete de iodură de potasiu.
Pe de altă parte, există și situații medicale rare în care iodul trebuie evitat temporar:
O confuzie frecventă apare în cazul persoanelor care au suferit o tiroidectomie (eliminarea tiroidei) sau au tiroidită autoimună.
"Persoanele rămase fără tiroidă după operație sau prin distrucție autoimună nu mai au nevoie de iod pentru sinteza de hormoni tiroidieni, pentru că îi iau direct din cutia de Euthyrox, deci pot consuma orice fel de sare doresc!", mai explică dr. Ruxandra Dobrescu.
Totuși, medicul atrage atenția că restul familiei are nevoie în continuare de sarea iodată. În cazul afecțiunilor autoimune, regula de aur este evitarea excesului, nu eliminarea totală a iodului. Astfel, sarea iodată rămâne recomandată și pentru acești pacienți.
De ce 90% dintre oameni au această bacterie în corp fără să știe. Cum e posibil ca doar 90% din oameni să o aibă. Ce se întâmplă cu restul de 10%.
Acestea sunt semnele care ar trebui să ne trimită la endocrinolog.
Gestionarea nivelului glicemiei pe timpul nopții este crucială pentru un somn odihnitor și o mai bună gestionare a diabetului.
Obezitatea este una dintre cele mai mari provocări de sănătate publică din întreaga lume. Care este legătura sa cu genetica?
Care sunt diferențele dintre cele două afecțiuni ale glandei tiroide: hipotiroidism și hipertiroidism.
Conform cercetărilor, nivelurile de colesterol nociv cresc semnificativ în timpul sărbătorilor, cu aproape 20%.
Acest truc genial previne apariția ridurilor și oprește albirea părului.
Această boală ignorată, fără simptome foarte evidente, duce la formarea plăcilor de aterom, lucru care poate provoca boală cardiacă ischemică, infarct sau AVC.
Descoperă complexitatea sindromului Cushing, o tulburare hormonală determinată de niveluri ridicate de cortizol.
O boală extrem de frecventă poate duce la creșterea colesterolului. Aceasta nici măcar nu are simptome evidente.
