Arsurile la stomac care apar frecvent nu trebuie ignorate. Excesul de acid gastric poate provoca probleme digestive serioase, chiar și cancer. Semnele care ar trebui să te trimită la medic.
Acidul gastric are un rol esențial în digestie. Stomacul produce acid clorhidric, care contribuie la descompunerea alimentelor și la procesul normal de digestie.
Uneori, organismul poate produce o cantitate mai mare de acid gastric. Situația poate apărea din mai multe cauze, iar simptomele nu sunt întotdeauna specifice. Arsurile la stomac, greața, balonarea sau durerea abdominală pot apărea și în alte afecțiuni digestive.
De aceea, o senzație de "prea mult acid" nu înseamnă automat că stomacul produce în mod excesiv acid.
Secreția de acid gastric este controlată de hormoni și de sistemul nervos. Un rol important îl are gastrina, un hormon care transmite stomacului semnalul pentru producerea acidului.
În anumite situații, nivelul gastrinei poate crește, iar stomacul poate produce mai mult acid.
Helicobacter pylori este o bacterie care poate coloniza stomacul și este asociată cu apariția ulcerului. În anumite cazuri, infecția poate influența secreția de acid gastric.
Relația nu este însă simplă. La unele persoane, infecția poate fi asociată cu un nivel mai mare de acid, în timp ce la altele poate apărea o producție redusă de acid, potrivit Healthline.
Unele medicamente reduc producția de acid gastric. Printre acestea se află inhibitorii pompei de protoni, cunoscuți sub abrevierea PPI, precum și blocantele H2.
După întreruperea tratamentului poate apărea, la unele persoane, o creștere temporară a secreției de acid. Fenomenul este cunoscut drept hipersecreție acidă de rebound.
În cazul inhibitorilor pompei de protoni, existența și importanța acestui fenomen au fost discutate în literatura medicală. De aceea, tratamentul nu ar trebui oprit sau modificat fără recomandarea medicului.
O cauză mult mai rară este sindromul Zollinger-Ellison. Afecțiunea apare atunci când se dezvoltă tumori numite gastrinoame, de obicei la nivelul pancreasului sau al duodenului.
Aceste tumori pot produce cantități mari de gastrină. La rândul ei, gastrina stimulează stomacul să producă mai mult acid.
Sindromul poate duce la apariția ulcerelor și a altor probleme digestive și necesită evaluare medicală. O parte dintre persoanele cu gastrinoame au și o afecțiune genetică numită neoplazie endocrină multiplă de tip 1 (MEN1).
O altă posibilă cauză este obstrucția evacuării gastrice. Atunci când trecerea alimentelor și a conținutului gastric către intestinul subțire este blocată, acidul gastric se poate acumula.
Această situație are nevoie de evaluare medicală, mai ales atunci când apar vărsături persistente, dureri abdominale sau scădere în greutate. În cazuri rare, nivelurile crescute de gastrină pot apărea și la persoane cu insuficiență renală cronică sau la cele care fac dializă.
Nu există un singur simptom care să confirme că stomacul produce prea mult acid.
Printre manifestările care pot apărea se numără:
Problema este că aceleași simptome pot apărea în numeroase alte afecțiuni digestive. De exemplu, arsurile pot apărea în boala de reflux gastroesofagian, iar durerea abdominală poate avea cauze foarte diferite. Din acest motiv, diagnosticul nu se poate stabili doar pe baza simptomelor.
Un nivel crescut de acid gastric poate favoriza anumite complicații.
Acidul gastric poate contribui la afectarea mucoasei digestive și la apariția ulcerelor. Infecția cu H. pylori și anumite medicamente reprezintă, de asemenea, factori importanți în apariția ulcerului.
În boala de reflux gastroesofagian, conținutul acid al stomacului urcă în esofag. Pot apărea arsuri în piept, gust acid sau regurgitații.
Ulcerul și alte leziuni ale tractului digestiv pot provoca sângerări. Scaunul negru, vărsăturile cu sânge sau vărsăturile cu aspect de zaț de cafea sunt semne care necesită evaluare medicală urgentă.
Tratamentul depinde de cauza problemei. Medicii pot recomanda medicamente care reduc secreția de acid gastric, iar inhibitorii pompei de protoni reprezintă una dintre principalele clase utilizate în acest scop.
Dacă investigațiile arată o infecție cu Helicobacter pylori, tratamentul include antibiotice și un inhibitor al pompei de protoni. Scopul este eliminarea bacteriei și reducerea acidității gastrice.
În cazul sindromului Zollinger-Ellison, tratamentul poate include medicamente care controlează producția de acid și, în anumite situații, intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea gastrinoamelor.
Tratamentul nu trebuie ales doar pe baza senzației de "aciditate". Cauza este esențială.
Unele modificări ale stilului de viață pot reduce simptomele de reflux și arsuri la anumite persoane. Poate fi util să alegi mese mai mici și mai dese și să reduci consumul de alcool, cafeină și băuturi carbogazoase dacă observi că acestea îți agravează simptomele.
De asemenea, anumite alimente pot declanșa sau accentua arsurile. Factorii diferă de la o persoană la alta, astfel că nu există o listă universală de alimente interzise. O dietă echilibrată rămâne mai importantă decât eliminarea unui număr mare de alimente fără un motiv clar.
Dacă simptomele digestive persistă, reapar frecvent sau se agravează, este indicată o evaluare medicală.
Consultul este cu atât mai important dacă apar scădere inexplicabilă în greutate, vărsături persistente, dificultăți la înghițire, durere importantă sau semne de sângerare digestivă.
Acidul gastric este necesar pentru digestie. Problema apare atunci când producția sa este prea mare sau când acidul ajunge într-un loc unde nu ar trebui să ajungă.
Important este că simptomele singure nu pot demonstra existența unui exces de acid gastric. Pentru un tratament corect, medicul trebuie să identifice cauza.