Cancerul ovarian rămâne cea mai letală formă de cancer ginecologic. Motivul principal îl reprezintă diagnosticarea tardivă, în multe cazuri după ce boala s-a extins deja în cavitatea abdominală. Deși specialiștii știau de mult timp cât de rapid evoluează această afecțiune, mecanismul exact din spatele răspândirii sale a rămas neclar până acum.
Un studiu recent coordonat de Universitatea Nagoya aduce o explicație detaliată. Publicată pe 6 februarie în revista Science Advances, cercetarea arată că celulele canceroase nu acționează singure. Ele cooptează celulele mezoteliale, care în mod normal protejează organele din cavitatea abdominală.
Aceste celule sănătoase deschid drumul invaziei, iar celulele canceroase le urmează. Împreună formează structuri hibride mult mai rezistente la tratamentele de chimioterapie.
Analiza lichidului abdominal prelevat de la paciente cu cancer ovarian a scos la iveală un tipar surprinzător. Celulele canceroase apar rareori singure. În majoritatea cazurilor, ele se atașează de celule mezoteliale și formează sfere compacte.
Aproximativ 60% dintre aceste structuri conțin celule mezoteliale recrutate activ de tumoare. Celulele canceroase emit o proteină de semnalizare, TGF-β1, care modifică comportamentul celulelor mezoteliale și le determină să dezvolte structuri ascuțite capabile să perforeze țesuturile.
În timp ce multe tipuri de cancer folosesc vasele de sânge pentru a ajunge în alte organe, cancerul ovarian urmează o cale diferită. Celulele se desprind din tumora principală și ajung în lichidul abdominal, care se deplasează constant odată cu respirația și mișcările corpului.
Această circulație fără direcție fixă permite celulelor canceroase să ajungă rapid în multiple zone, fără să lase urme detectabile prin teste de sânge. Din acest motiv, boala rămâne adesea invizibilă până în stadii avansate.
Odată ajunse în lichidul abdominal, celulele canceroase atrag celule mezoteliale desprinse din peretele cavității abdominale. Împreună formează sfere hibride, iar celulele mezoteliale dezvoltă invadopodii, structuri asemănătoare unor țepi care pătrund în țesuturile din jur.
Aceste grupuri celulare invadează organele mult mai rapid și rezistă mai bine la chimioterapie comparativ cu celulele canceroase izolate.
Cercetătorii au urmărit acest mecanism prin microscopie avansată, folosind probe de lichid abdominal de la paciente cu cancer ovarian. Rezultatele au fost confirmate prin experimente pe modele animale și prin analiza genetică la nivel de celulă individuală.
Dr. Kaname Uno, autorul principal al studiului, subliniază că celulele canceroase nu devin mai agresive prin modificări genetice majore. Ele folosesc celulele mezoteliale ca instrumente pentru invazie și se deplasează prin spațiile create de acestea.
Înainte de a intra în domeniul cercetării, Dr. Uno a lucrat timp de opt ani ca medic ginecolog. Experiența unei paciente care primise rezultate normale la controale cu doar trei luni înainte de un diagnostic avansat de cancer ovarian l-a marcat profund. Această situație a evidențiat limitele metodelor actuale de depistare.
Descoperirea deschide perspective importante pentru terapii inovatoare. Tratamentele actuale vizează în principal celulele canceroase, fără să țină cont de rolul celulelor mezoteliale. Blocarea semnalului TGF-β1 sau prevenirea formării acestor structuri hibride ar putea încetini răspândirea bolii.
De asemenea, identificarea și monitorizarea acestor grupuri celulare în lichidul abdominal ar putea oferi medicilor un instrument nou pentru evaluarea progresiei bolii și a eficienței tratamentului.
Acest semn banal îți arată dacă ești predispus la cancer. Dacă vezi ASTA, riscul de cancer crește cu 25%.
Testul simplu care detectează cancerul. Depistează 92% din cancerele agresive și nu mai sunt necesare biopsiile.
Cancerul de sân ucide tot mai puține femei tinere. Scădere uimitoare a mortalității doar într-un singur deceniu!
Un simptom al cancerului a fost confundat cu menopauza. Diagnosticul a arătat un cancer agresiv în stadiul 4.
Un nou studiu arată că această analiză detectează cancerul colorectal în formă incipientă cu o precizie de 95%.