Înghițirea accidentală a unei gume de mestecat nu este, de regulă, un motiv serios de alarmă. Deși nu este recomandat, în cele mai multe cazuri organismul nu digeră guma, dar o elimină prin sistemul digestiv aproape intactă, la fel cum se întâmplă cu alte substanțe pe care corpul nu le poate descompune.
În mod obișnuit, o bucată de gumă înghițită ajunge să fie eliminată prin scaun în aproximativ 40 de ore.
Corpul nu poate digera guma de mestecat. Asta înseamnă că bucata înghițită nu este descompusă complet, ci trece prin tubul digestiv și este eliminată aproape în aceeași formă în care a fost înghițită.
În cele mai multe situații, acest proces se desfășoară fără probleme și fără consecințe.
Problemele pot apărea atunci când este înghițită o cantitate mare de gumă într-un interval scurt de timp. În această situație, există posibilitatea formării unui blocaj la nivelul intestinului.
Un astfel de blocaj poate apărea și dacă guma este înghițită împreună cu alte obiecte nedigerabile. În astfel de cazuri, poate fi nevoie chiar de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea obstacolului din sistemul digestiv.
Printre simptomele unui blocaj intestinal se numără durerea abdominală și constipația, uneori însoțite de vărsături. Dacă există suspiciunea unui astfel de blocaj, este necesar consultul medical.
Dacă este înghițită o singură bucată de gumă, de obicei nu este nevoie de medic. Cel mai probabil, aceasta va trece normal prin tractul digestiv.
În schimb, dacă este înghițită o cantitate mare sau dacă guma a fost mestecată împreună cu alte obiecte care nu pot fi digerate, riscul unui blocaj crește și este indicată evaluarea medicală.
Înainte de Al Doilea Război Mondial, guma era făcută din chicle, seva arborelui de sapodilla din America Centrală, la care se adăugau arome.
Astăzi, cele mai multe tipuri de gumă sunt fabricate dintr-o bază specială, alcătuită din polimeri, plastifianți și rășini. Acestea sunt combinate cu agenți de înmuiere de uz alimentar, conservanți, îndulcitori, coloranți și arome. De multe ori, guma are și un strat exterior din polioli sub formă de pudră sau glazură tare.
Proporțiile exacte și ingredientele din baza de gumă sunt considerate secrete comerciale ale producătorilor.
Food and Drug Administration din Statele Unite definește guma de mestecat ca fiind un „aliment cu valoare nutrițională minimă”. Din acest motiv, ea nu poate fi vândută în competiție cu programele de mic dejun și prânz din școli.
În aceeași categorie mai intră și băuturile carbogazoase sau unele bomboane.
Această definiție este însă considerată de unii controversată, pentru că multe dintre ingredientele folosite în baza gumei sunt produse necomestibile folosite și în alte articole, precum materiale de etanșare, lipici alb sau pungi din plastic.
În general, mestecatul gumei este considerat sigur, deși mulți cred că zahărul sau înlocuitorii de zahăr din aceste produse nu sunt o alegere bună pentru copii.
Totuși, un aspect important este legat de vârsta copilului. Guma nu ar trebui oferită copiilor până când nu înțeleg complet că nu trebuie să o înghită după ce o mestecă.
La fel ca la adulți, o bucată înghițită ar trebui, în mod normal, să treacă prin organism fără probleme. Însă copiii mici pot înghiți cantități mai mari de gumă sau diferite obiecte care se pot lipi de aceasta și care pot rămâne blocate în sistemul digestiv.