Bolile respiratorii cronice nu înseamnă doar simptome care afectează zi de zi respirația. Atunci când sunt diagnosticate târziu sau nu sunt gestionate corect, ele pot duce la exacerbări
Bolile respiratorii cronice nu înseamnă doar simptome care afectează zi de zi respirația. Atunci când sunt diagnosticate târziu sau nu sunt gestionate corect, ele pot duce la exacerbări, vizite repetate la medic, spitalizări, complicații și costuri importante atât pentru pacient, cât și pentru sistemul de sănătate. BPOC și astmul sever sunt două exemple în care intervenția la timp poate face diferența între o boală ținută sub control și una care ajunge să limiteze profund viața pacientului.
Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) afectează aproximativ 392 de milioane de persoane la nivel global și reprezintă a treia cauză principală de deces, fiind asociată cu aproximativ 3 milioane de decese anual. În România, aproape 8,3% din populația generală are un diagnostic de BPOC.
Pentru pacienți, boala nu înseamnă doar dificultăți de respirație. BPOC vine cu numeroase complicații pulmonare și cardiovasculare, iar episoadele acute (exacerbările) pot avea consecințe importante. Riscul de infarct miocardic este de două ori mai mare în primele cinci zile după o exacerbare moderată, iar o singură exacerbare moderată a fost asociată cu o creștere cu 17% a riscului de deces. După două exacerbări moderate într-un interval de un an, riscul de deces crește cu 80%.
Exacerbările pot accelera evoluția bolii și crește presiunea asupra sistemului de sănătate. În România, costurile sunt deja semnificative: aproximativ 264 de milioane de lei sunt cheltuite anual pentru circa 81.000 de cazuri de spitalizare continuă și de zi asociate BPOC, reprezentând 1,1% din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
O parte importantă a acestei poveri poate fi abordată prin diagnosticarea mai devreme și printr-un management adecvat. Identificarea persoanelor din grupele de risc, utilizarea consecventă a spirometriei și implicarea medicului de familie în depistarea timpurie pot contribui la creșterea ratei de diagnostic.
Astmul sever nu este doar o provocare medicală. Este o problemă sistemică, ce pune presiune pe pacienți, pe familii, pe medici și pe întreg sistemul de sănătate.
Aproximativ 1 milion de oameni trăiesc cu astm în România, iar între 4% și 10% dintre aceștia se confruntă cu o formă severă a bolii, adesea diagnosticată târziu. Spre deosebire de formele de astm care pot fi controlate cu o terapie inhalatorie simplă, pacienții cu astm sever continuă să aibă simptome chiar și atunci când tratamentul este administrat corect. Dispneea, tusea, senzația de sufocare și respirația dificilă pot apărea frecvent și pot afecta somnul, activitatea profesională, viața socială și capacitatea de a face mișcare. În cazurile severe, pacienții ajung mai des la medic sau la serviciile de urgență, pot avea spitalizări repetate și, în timp, pot dezvolta complicații severe.
Povara bolii se reflectă și asupra sistemului de sănătate. Pacienții cu astm sever sunt printre cei care se adresează cel mai frecvent serviciilor medicale și pot ajunge să utilizeze repetat corticosteroizi orali sau injectabili. Deși corticosteroizii pot fi necesari în anumite situații acute, utilizarea lor repetată poate crește riscul unor efecte adverse importante, inclusiv probleme cardiovasculare, diabet, pneumonii, infecții și osteoporoză.
Un management corect presupune un traseu clar de diagnostic și referențiere, colaborare între medicul de familie și specialist, monitorizare continuă și respectarea recomandărilor terapeutice, conform ghidurilor internaționale.
Consecințele unui diagnostic tardiv și ale unui management inadecvat al bolilor respiratorii cronice se resimt atât în viața pacienților, cât și la nivelul sistemului de sănătate. Un diagnostic corect, stabilit cât mai devreme, permite inițierea tratamentului potrivit și monitorizarea evoluției bolii înainte ca aceasta să ducă la agravări și complicații care necesită intervenții medicale suplimentare. De aceea, managementul bolilor respiratorii cronice trebuie să includă un traseu clar al pacientului, de la diagnostic și referențiere până la monitorizare și acces la tratamentul recomandat de ghidurile medicale.
În astmul sever, acest lucru presupune reducerea utilizării corticosteroizilor orali, identificarea pacienților eligibili pentru terapii moderne și o monitorizare care să permită adaptarea tratamentului în funcție de evoluția bolii. În cazul BPOC, prioritățile includ identificarea mai rapidă a persoanelor aflate la risc, utilizarea mai consecventă a spirometriei și implicarea medicului de familie în depistarea precoce, alături de îmbunătățirea accesului la tratamente eficiente pentru pacienții cu forme moderate și severe. O astfel de abordare poate contribui la un control mai bun al bolii, la reducerea necesarului de îngrijiri medicale și la utilizarea mai eficientă a resurselor, oferind în același timp pacienților șansa de a-și păstra cât mai mult timp autonomia și calitatea vieții.
Surse:
GOLD Report: Global Strategy for the Diagnosis, Management, and Prevention of Chronic Obstructive Pulmonary Disease - https://goldcopd.org/digital-gold-report/
Global Initiative for Asthma - https://ginasthma.org/wp-content/uploads/2020/06/GINA-2020-report_20_06_04-1-wms.pdf