Îngrijirea unei gravide, a unui nou-născut sau a unui copil mic presupune, de cele mai multe ori, intervenția mai multor profesioniști și a mai multor niveluri ale sistemului de sănătate.
Obstetricianul, neonatologul, pediatrul, medicul de familie, moașa, asistentul medical, asistentul medical comunitar, paramedicul sau asistentul social pot ajunge să intervină în momente diferite în cazul aceleiași familii.
Problema apare atunci când trecerea de la o verigă la alta nu este suficient de clară: cine identifică riscul, ce trebuie urmărit, când este necesară intervenția, când trebuie trimis pacientul mai departe și cum este continuată îngrijirea după ieșirea din spital sau revenirea în comunitate?
Este o problemă cu atât mai importantă în cazul populațiilor vulnerabile, unde dificultățile medicale se pot suprapune peste accesul redus la servicii, lipsa informației sau alte bariere sociale.
De la aceste nevoi pornește proiectul SEPA - „Servicii medicale Eficace, Preventive și Accesibile - pentru mamă, nou-născut și copilul mic din România, cu accent pe grupurile vulnerabile”. Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu” București (INSMC), împreună cu Fundația Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate (CPSS), implementează acest proiect, cofinanțat de Uniunea Europeană, prin Programul Sănătate, apelul Creșterea capacității de a furniza servicii de asistență medicală primară, comunitară, a serviciilor oferite în regim ambulatoriu și îmbunătățirea și consolidarea serviciilor preventive, prin dezvoltarea de instrumente și formarea personalului implicat în furnizarea serviciilorProiectul SEPA are o valoare totală de 17,74 milioane de lei, dintre care aproximativ 17,49 milioane de lei reprezintă finanțare eligibilă nerambursabilă din partea Uniunii Europene, și se desfășoară în perioada ianuarie 2026 - octombrie 2028.
Prima componentă importantă a proiectului este dezvoltarea a 6 instrumente unitare de practică medicală, bazate pe date și dovezi științifice actuale. După avizarea de către forul competent, acestea vor fi diseminate în cadrul programelor de formare ce vor fi organizate în cadrul proiectului și către unitățile sanitare publice cu atribuții în domeniu precum și publicate online pentru a putea fi utilizate la nivel național.
Temele instrumentelor acoperă situații în care deciziile medicale luate la timp și continuitatea îngrijirii sunt esențiale pentru mamă, nou-născut și copilul mic: screeningul neonatal, administrarea oxigenului la nou-născutul prematur, alimentația enterală și parenterală a prematurului, monitorizarea ambulatorie a prematurului și a nou-născutului cu patologie perinatală, examinarea medicală periodică a copilului mic și consilierea și îngrijirea sarcinii și perioadei perinatale în populația vulnerabilă, cu focalizare pe adolescente.
Logica este una practică. Un prematur, de exemplu, poate petrece primele săptămâni de viață într-o secție de neonatologie, însă traseul său medical nu se termină odată cu externarea. Monitorizarea continuă în ambulatoriu și în asistența medicală primară. Informația relevantă trebuie să ajungă de la un nivel la altul, iar profesionistul care preia copilul trebuie să știe ce urmărește și ce situații necesită reevaluare de specialitate.
În cazul screeningului neonatal, logica este similară: efectuarea testului este o etapă, dar un rezultat care ridică suspiciuni trebuie urmat de confirmare diagnostică și de orientarea copilului către serviciile corespunzătoare.
În cazul unei gravide adolescente sau al unei femei dintr-o comunitate vulnerabilă, problema poate începe chiar mai devreme: identificarea sarcinii, intrarea în monitorizare și accesul la consultațiile necesare. În acest traseu, asistența medicală primară și comunitară poate deveni punctul de legătură dintre gravidă și serviciile specializate.
„Nu vorbim despre înlocuirea judecății clinice a medicului, ci despre existența unor repere comune, actualizate, pentru situații în care continuitatea îngrijirii este esențială. Mama sau copilul pot trece prin mai multe servicii și pot fi văzuți de profesioniști diferiți. Este important ca fiecare să își cunoască rolul și să existe o logică a continuării îngrijirii de la o etapă la alta”, explică Dr. Octaviana Cristea, Director Medical al INSMC și Manager al proiectului SEPA.
Instrumentele de practică sunt completate de 12 curriculumuri de curs, dezvoltate împreună cu materialele de formare aferente. Proiectul prevede formarea a 1141 de persoane, prin 83 de cursuri organizate la nivel național, iar minimum 1.073 dintre participanți urmează să fie certificați. Cursurile vor avea componente teoretice și practice și vor fi creditate de organizațiile profesionale competente.
Important este că nu toți profesioniștii primesc aceeași formare. Curriculumurile sunt adaptate atribuțiilor și categoriei profesionale: medici, asistenți medicali, moașe, paramedici și asistenți sociali.
Un exemplu este nașterea neprevăzută, într-o situație de urgență și excepțională, care începe la domiciliu. Primul profesionist care ajunge la gravidă poate fi un paramedic sau un membru al echipajului serviciului de ambulanță, nu un obstetrician, așa cum s-ar întâmpla într-un spital. Acesta trebuie să gestioneze situația din prespital, să acorde primele îngrijiri mamei și nou-născutului și să asigure transportul către maternitatea de proximitate. Acolo, cazul este preluat de o altă echipă. Din acest motiv, unul dintre curriculumurile SEPA este dedicat tocmai nașterii spontane la domiciliu, intervențiilor pentru parturientă și nou-născut și transportului la maternitatea de proximitate.
Alte programe vizează nutriția și patologiile frecvente la sugar și copilul mic, îngrijirea integrată a nou-născutului și prematurului în asistența medicală primară sau consilierea și îngrijirile medicale acordate în comunitate gravidelor, sugarilor și copiilor mici din grupuri vulnerabile.
În acest fel, proiectul urmărește același traseu din perspective profesionale diferite: ce trebuie să știe și să facă profesionistul care se află în fața pacientului în acel moment?
SEPA include și un curriculum dedicat intervenției asistentului social în unități sanitare și comunitate - comunicare și suport pentru grupurile vulnerabile.
Prezența componentei sociale este relevantă tocmai pentru populația căreia i se adresează prioritar proiectul. Accesul la sănătate nu depinde exclusiv de existența unui cabinet sau a unui spital.
O gravidă poate primi recomandarea medicală corectă, dar să întâmpine dificultăți în a ajunge la consultații. O familie poate avea dificultăți în a înțelege traseul pe care trebuie să îl urmeze. Un copil poate avea nevoie de monitorizare, în timp ce familia se confruntă simultan cu probleme sociale care afectează continuitatea îngrijirii.
În asemenea situații, problema nu mai poate fi tratată exclusiv în interiorul actului medical.
„Pentru grupurile vulnerabile, accesul la servicii nu înseamnă numai existența serviciului. Trebuie să vedem dacă persoana ajunge efectiv la el și ce se întâmplă atunci când există bariere sociale sau de comunicare. De aceea, în SEPA, lucrăm și cu profesioniști din comunitate și cu asistenți sociali. Avem nevoie ca partea medicală și cea socială să se poată conecta atunci când situația beneficiarului o cere”, spune Ioana Daramus, Director de Program, Fundația Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate.
Această abordare se regăsește și în obiectivele proiectului, care includ explicit accesul egal și în timp util la servicii pentru grupurile defavorizate, nediscriminarea, egalitatea de șanse și integrarea acestor principii atât în programele de formare, cât și în instrumentele dezvoltate.
Înainte ca cele 12 programe să ajungă efectiv la profesioniștii care vor fi formați, conținutul lor trece printr-un proces de dezvoltare și consens.
În funcție de tema abordată, la întâlnirile de lucru participă specialiști din domeniile care intervin efectiv în traseul respectiv: obstetrică, neonatologie, pediatrie, medicină de familie, asistență medicală, asistență comunitară, medicină de urgență, intervenție prespitalicească sau asistență socială.
Acest proces permite analizarea aceleiași situații din mai multe puncte ale traseului.
În cazul unei nașteri neprevăzute la domiciliu, de exemplu, perspectiva obstetricianului și a neonatologului trebuie pusă în relație cu realitatea profesionistului care intervine în prespital. În cazul prematurului externat, perspectiva neonatologului trebuie conectată cu cea a medicului de familie și a profesioniștilor care vor urmări copilul în comunitate. Iar în cazul unei gravide vulnerabile, intervenția medicală trebuie analizată și din perspectiva accesului efectiv la servicii.
Întâlnirile de consens sunt, astfel, etapa în care dovezile științifice și recomandările medicale sunt puse în relație cu atribuțiile și experiența profesioniștilor care trebuie să le aplice.
Proiectul nu se rezumă la organizarea celor 83 de cursuri. Documentația prevede dezvoltarea și diseminarea la nivel național a celor 6 instrumente de practică medicală, precum și a celor 12 curriculumuri și a materialelor de formare aferente.
La finalul proiectului, rezultatul urmărit este existența unor instrumente care pot fi utilizate în practică și a unor profesioniști formați să lucreze după repere actualizate și adaptate rolului lor.
Pentru mamă și copil, efectul urmărit este continuitatea: identificarea riscului cât mai devreme, intervenția potrivită la nivelul potrivit și orientarea către următoarea etapă atunci când cazul o necesită.
Proiectul „SEPA - Servicii medicale Eficace, Preventive și Accesibile - pentru mamă, nou-născut și copilul mic din România, cu accent pe grupurile vulnerabile” (cod MySMIS 350201) este implementat de Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu” București, în parteneriat cu Fundația Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate. Proiectul este cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul Social European Plus (FSE+), în cadrul Programului Sănătate.
Mai multe informații sunt disponibile pe pagina proiectului SEPA