Ora la care mănânci ar putea influența oasele după vârsta de 50 de ani

Alimentația, vitamina D, calciul și mișcarea sunt esențiale pentru sănătatea oaselor, dar oamenii de știință analizează tot mai atent un alt factor: momentul zilei în care mâncăm, dormim și facem exerciții.

O nouă analiză arată că celulele osoase au propriile ceasuri biologice. Distrugerea țesutului osos vechi și formarea celui nou nu se produc în mod uniform, ci urmează un ritm de aproximativ 24 de ore.

Descoperirea ar putea ajuta la explicarea pierderii osoase asociate înaintării în vârstă, dar nu demonstrează deocamdată că schimbarea orei mesei poate preveni singură osteoporoza.

Osul este reconstruit permanent

Scheletul poate părea o structură fixă, însă țesutul osos se remodelează pe tot parcursul vieții.

Osteoclastele îndepărtează osul vechi sau deteriorat, iar osteoblastele formează țesut nou. Echilibrul dintre cele două procese menține rezistența oaselor.

Cercetătorii Cansu Gorgun, Ronan Lordan, Oran D. Kennedy, David A. Hoey și Annie M. Curtis arată, într-o analiză publicată în Trends in Molecular Medicine, că activitatea acestor celule este controlată și de ritmul circadian.

Resorbția osoasă tinde să fie mai activă într-o anumită parte a zilei, în timp ce formarea de țesut nou atinge niveluri mai ridicate în alt interval. Separarea celor două procese ar putea împiedica celulele să interfereze unele cu altele.

Melatonina influențează celulele osoase

Melatonina este cunoscută în special drept hormonul somnului, dar rolul său este mai larg. Nivelul ei crește atunci când se întunecă și transmite organismului informații despre alternanța dintre zi și noapte.

La nivelul osului, melatonina poate inhiba activitatea osteoclastelor și poate susține osteoblastele. Markerii formării osoase și melatonina tind să crească în timpul nopții.

Lumina artificială puternică seara, somnul neregulat și activitatea desfășurată în timpul nopții pot perturba ritmul circadian. Cercetătorii încearcă acum să stabilească în ce măsură această dereglare afectează și remodelarea osoasă pe termen lung.

De ce ar putea conta ora mesei

Mesele sunt unul dintre semnalele prin care organismul își reglează ceasurile periferice, aflate în organe și țesuturi.

Studiile experimentale sugerează că ora alimentației poate modifica ritmurile implicate în sinteza ADN-ului și a colagenului din os. Dovezile provin însă în mare parte din cercetări de laborator și din studii pe animale.

Prin urmare, nu poate fi stabilită încă o „oră ideală” a cinei pentru prevenirea osteoporozei. Datele susțin mai degrabă importanța unui program regulat și evitarea obiceiurilor care dereglează constant somnul și metabolismul.

Ce se întâmplă după 50 de ani

Odată cu înaintarea în vârstă, ritmurile circadiene pot deveni mai slabe. În același timp, echilibrul dintre distrugerea și formarea osului se modifică, iar pierderea osoasă se accelerează.

Schimbările hormonale, în special cele produse după menopauză, rămân factori majori ai osteoporozei. Ritmul circadian reprezintă doar una dintre piesele acestui mecanism complex.

Un program de somn cât mai constant, expunerea la lumină naturală dimineața, mesele regulate și activitatea fizică în timpul zilei pot sprijini ceasul biologic. Aceste măsuri nu înlocuiesc însă aportul adecvat de calciu și vitamina D, evaluarea densității osoase sau tratamentul prescris persoanelor cu osteoporoză.