Rezistența la antibiotice avansează mai repede decât apar noile tratamente. De ani buni, medicii avertizează că bacteriile devin tot mai greu de combătut, iar infecții care altădată puteau fi tratate relativ simplu riscă să se transforme în probleme majore de sănătate publică. O nouă cercetare atrage atenția asupra unui posibil factor mai puțin discutat: glifosatul, cel mai folosit erbicid din lume.
O echipă de cercetători din Argentina, coordonată de Daniela Centrón, de la Institutul de microbiologie medicală și parazitologie din Buenos Aires, a analizat bacterii prelevate din sedimentele Deltei Paraná. Zona este protejată, dar se află în apropierea unor culturi tratate frecvent cu glifosat.
Cercetătorii au colectat 68 de tulpini bacteriene în 2018 și 2020, apoi le-au testat în fața a 16 antibiotice folosite în mod obișnuit. Printre acestea s-au aflat ampicilină-sulbactam, meropenem, tetraciclină și vancomicină. Ulterior, bacteriile au fost expuse și la glifosat, dar și la erbicide comerciale formulate pe baza acestei substanțe.
Rezultatele au arătat că sedimentele conțineau 15 genuri bacteriene, inclusiv Acinetobacter, Pseudomonas și Chryseobacterium. Toate tolerau deja erbicidul, deși rezerva nu fusese tratată direct cu astfel de produse.
Partea cea mai îngrijorătoare a cercetării a apărut atunci când tulpinile din mediu au fost comparate cu bacterii provenite din spitale și din zone agricole. Echipa a analizat 19 izolate clinice recuperate din spitale argentiniene și 15 provenite din ferme și soluri agricole.
Superbacteriile din spitale erau rezistente la mai multe antibiotice, în unele cazuri până la 16 clase. În plus, 74% dintre acestea rezistau la carbapeneme, considerate unele dintre ultimele arme împotriva infecțiilor nosocomiale. Toate aceste bacterii tolerau și doze mari de glifosat.
Studiul ridică astfel o întrebare importantă: poate expunerea la erbicide să contribuie indirect la selecția unor bacterii mai rezistente, inclusiv la antibiotice? Cercetătorii nu spun că glifosatul este singura cauză a rezistenței antimicrobiene, dar sugerează că presiunea exercitată de substanțele folosite în agricultură ar trebui analizată mult mai atent.
Analiza genetică a celor 102 tulpini a arătat că bacteriile cele mai tolerante la glifosat erau înrudite, indiferent dacă proveneau din Delta Paraná, dintr-o fermă sau dintr-un spital. Jochen A. Müller, de la Institutul de Tehnologie Karlsruhe, coautor al studiului, susține că ciclul apei ar putea acționa ca un pod între aceste medii.
Cu alte cuvinte, genele de rezistență ar putea circula între soluri tratate, ape uzate, zone agricole și spitale. Această ipoteză este importantă pentru că rezistența la antibiotice este deja una dintre marile amenințări sanitare ale secolului. Potrivit estimărilor citate de autori, antibioresistența contribuie anual la 1,1 - 1,4 milioane de decese la nivel mondial.
Glifosatul este comercializat din 1974, fiind asociat mai ales cu marca Roundup. Este cel mai vândut erbicid la nivel global și continuă să fie folosit pe scară largă în agricultură.
În 2015, Centrul Internațional de Cercetare asupra Cancerului l-a clasificat drept „probabil cancerigen”. Unele state europene au restricționat deja folosirea lui în gospodării sau spații publice. Franța, Belgia și Țările de Jos au interzis utilizarea domestică, iar Germania l-a interzis în spațiile publice. La nivel european, autorizația pentru folosirea în agricultură a fost reînnoită până în 2033.
Autorii studiului spun că evaluarea pesticidelor ar trebui să includă și teste privind selecția încrucișată cu antibioticele. Altfel spus, înainte ca un produs să ajungă pe piață, ar trebui verificat dacă favorizează apariția sau răspândirea unor mecanisme de rezistență bacteriană.
Ei propun și avertismente pe etichetele produselor comerciale, pentru a semnala riscul ca genele de rezistență să circule din solurile tratate către alte medii, inclusiv către unități medicale, prin ape insuficient epurate.
Pentru sănătatea publică, mesajul este clar: rezistența la antibiotice nu mai poate fi privită doar ca o problemă de prescripții medicale sau de utilizare greșită a tratamentelor. Ea poate fi influențată și de mediu, agricultură, ape uzate și substanțe chimice folosite pe scară largă.