Noi date clinice subliniază importanța vârstei în administrarea terapiei de substituție hormonală (HT). Un studiu observațional recent, desfășurat pe o perioadă de peste două decenii, indică o legătură directă între inițierea tardivă a tratamentului și creșterea incidenței afecțiunilor grave.
Analiza datelor provenite de la peste 80.000 de femei din sistemul de sănătate israelian (2000-2022) evidențiază un contrast clar între grupele de vârstă. Deși terapia hormonală oferă beneficii pentru simptomele vasomotorii, riscul de evenimente cerebrovasculare și tumori maligne devine critic în cazul pacientelor care încep tratamentul după vârsta de 65 de ani.
"Descoperirile noastre consolidează ghidurile actuale, care descurajează inițierea terapiei sistemice după vârsta de 60 de ani sau la mai mult de 10 ani de la instalarea menopauzei. Riscurile semnificativ crescute de accident vascular cerebral și cancer observate la cele care încep tratamentul târziu oferă suport empiric pentru aceste recomandări prudente", a declarat autorul studiului, dr. Alon Carney, potrivit Medscape.
Dincolo de beneficiile imediate asupra calității vieții, specialiștii îndeamnă la o abordare personalizată. Riscul nu este static; acesta evoluează odată cu înaintarea în vârstă și cu durata expunerii la hormoni sintetici.
"În timp ce terapia hormonală este cel mai eficient tratament pentru simptomele vasomotorii, profilul de risc se modifică semnificativ odată cu vârsta. Pentru femeile de 65 de ani și peste, discuțiile ar trebui să pună accent pe riscurile substanțial crescute de accident vascular cerebral și malignitate", a adăugat dr. Carney.
Cercetătorii recunosc natura observațională a studiului, ceea ce implică anumite bariere în interpretarea absolută a datelor. Absența detaliilor despre formulările specifice (monoterapie versus terapie combinată) sau despre metoda de administrare (orală versus transdermică) reprezintă un factor de luat în considerare.
"Aceste rezultate susțin ghidurile actuale, în sensul că riscurile terapiei hormonale cresc pentru femei pe măsură ce înaintează în vârstă, deoarece riscul de bază al bolilor pe care sunt puțin mai predispuse să le dezvolte, cum ar fi bolile de inimă și cancerele, pur și simplu crește dacă iau hormoni.
Este importantă revizuirea indicațiilor și a nevoii de terapie hormonală de-a lungul timpului pentru a ne asigura că utilizarea ei are încă sens", a explicat dr. Nanette Santoro, profesor la University of Colorado School of Medicine.
Studiul a segmentat participantele în funcție de momentul debutului tratamentului și scoate în evidență cifre alarmante pentru utilizatoarele pe termen lung și pentru cele care încep terapia la vârste înaintate:
Concluzia experților este orientată către prudență și monitorizare constantă. Tranziția către alternative non-hormonale devine o recomandare standard pe măsură ce pacientele trec pragul vârstei de 60-65 de ani.
"Această utilizare pe termen lung poartă o povară cumulativă de risc. Clinicienii trebuie să fie proactivi în discutarea întreruperii tratamentului sau a tranziției către alternative non-hormonale pe măsură ce femeile înaintează în vârstă spre mijlocul decadei a șaptea", a concluzionat dr. Carney.