Ce se întâmplă când iei tratamentul pentru diabet pe termen lung

Cercetătorii au publicat un studiu relevant în jurnalul Diabetes, Obesity and Metabolism, care arată că tratamentul cronic cu glibenclamidă, un medicament din clasa sulfonilureelor, poate provoca pierderea identității celulelor β din pancreas. P

ierderea identității celulelor β se traduce prin scăderea capacității de producere și eliberare a insulinei. Studiul apare ca o explicație pentru ineficiența progresivă a sulfonilureelor în tratamentul diabetului de tip 2.

Ce înseamnă "pierderea identității" celulelor β

Celulele β, esențiale pentru reglarea glicemiei, își pierd marcatorii genetici și proteici specifici insulinei după expunere prelungită la glibenclamidă. Această stare reduce răspunsul lor la glucoză și crește stresul endoplasmic și rata de apoptoză (moarte celulară programată). Prin urmare, nu este numai o moarte celulară clasică, ci o schimbare de identitate care compromite funcția lor.

Implicarea medicamentelor clasice în evoluția bolii

Medicamentele sulfonilureice, utilizate de decenii pentru stimularea secreției de insulină, au arătat o eficacitate inițială satisfăcătoare. Totuși, pe termen lung, eficacitatea lor scade semnificativ, fenomen denumit "secondary failure", adică pierderea răspunsului terapeutic în timp. Studiul sugerează că efectul asupra identității celulelor β poate reprezenta o cauză importantă a acestui fenomen.

Mecanism biologic descoperit

Analizele efectuate pe insulele pancreatice umane arată creșterea stresului în reticulul endoplasmatic și reducerea expresiei genelor critice pentru funcția celulelor β. Rezultatul este o scădere a secretării de insulină în condiții de glucoză normală, ceea ce ar putea accelera evoluția diabetului de tip 2.

Impact clinic și direcții noi în tratament

Studiul deschide o nouă perspectivă terapeutică și pune sub semnul întrebării utilizarea pe termen lung a sulfonilureelor în tratamentul diabetului de tip 2.

În plus, pierderea identității celulare, spre deosebire de moartea celulară, poate fi reversibilă, oferind teren pentru dezvoltarea unor terapii orientate spre restaurarea funcției celulelor β.