Căderea părului, posibil efect secundar al Ozempic și Mounjaro. Un studiu amplu explică riscul

Ce trebuie să știi

• Un studiu publicat în The BMJ a identificat o asociere între medicamentele GLP-1, precum Ozempic și Mounjaro, și un risc ușor mai mare de cădere a părului la persoanele cu diabet zaharat de tip 2.
• Riscul absolut rămâne redus, iar cercetătorii subliniază că studiul nu demonstrează că aceste medicamente provoacă direct alopecia, ci doar că există o asociere statistică.
• Cea mai probabilă explicație este scăderea rapidă în greutate, care poate declanșa o cădere temporară a părului și poate favoriza deficiențe de fier sau zinc, factori implicați în ciclul normal de creștere a firului de păr.
• Pacienții nu trebuie să întrerupă tratamentul fără recomandarea medicului, însă este util să discute despre acest posibil efect secundar și despre măsurile care pot reduce riscul, inclusiv monitorizarea statusului nutrițional.

Medicamentele din clasa agoniștilor receptorilor GLP-1, precum Ozempic (semaglutidă) și Mounjaro (tirzepatidă), au schimbat tratamentul diabetului zaharat de tip 2 și al obezității. Totuși, un nou studiu publicat în The BMJ atrage atenția asupra unui posibil efect secundar care până acum a fost semnalat mai ales în rapoarte izolate: căderea părului.

Cercetătorii precizează că rezultatele nu demonstrează o relație directă de cauzalitate, însă oferă cele mai solide dovezi de până acum că această asociere merită luată în considerare atât de medici, cât și de pacienți.

Pot Ozempic și Mounjaro să provoace căderea părului?

Studiul nu demonstrează că Ozempic și Mounjaro provoacă direct căderea părului. Cercetătorii au identificat însă o asociere între utilizarea acestor medicamente și un risc ușor mai mare de alopecie comparativ cu alte tratamente pentru diabet. Pentru a verifica această ipoteză, specialiștii au analizat dosarele medicale ale mii de pacienți.

Specialiștii au evaluat dosarele medicale electronice ale pacienților tratați în cadrul University of Pennsylvania Health System (Penn Medicine).

Analiza a inclus adulți cu diabet zaharat de tip 2 care au început tratamentul între ianuarie 2019 și septembrie 2024 cu:

• agoniști ai receptorului GLP-1;
• inhibitori SGLT-2;
• inhibitori DPP-4.

Au fost realizate două comparații principale:

• 12.004 pacienți tratați cu GLP-1 versus 15.221 tratați cu inhibitori SGLT-2;
• 11.964 pacienți tratați cu GLP-1 versus 11.233 tratați cu inhibitori DPP-4.

Cercetătorii au corectat statistic diferențele dintre grupuri, inclusiv vârsta, sexul, indicele de masă corporală, bolile asociate și tratamentele concomitente.

Riscul de alopecie a fost mai mare la utilizatorii GLP-1

După ajustarea datelor, rezultatele au arătat că persoanele tratate cu medicamente GLP-1 au prezentat:

• un risc cu 37% mai mare de alopecie comparativ cu inhibitorii SGLT-2;
• un risc cu 68% mai mare comparativ cu inhibitorii DPP-4.

În cifre absolute, diferența a fost redusă:

• 6,91 cazuri la 1.000 persoane-an în grupul GLP-1 față de 5,04 în grupul SGLT-2;
• 6,53 cazuri la 1.000 persoane-an față de 3,89 în grupul DPP-4.

Autorii subliniază că riscul absolut rămâne mic, însă informația poate conta atunci când pacientul și medicul aleg tratamentul.

Ce este alopecia?

Alopecia este termenul medical care desemnează căderea parțială sau totală a părului de pe scalp sau din alte zone ale corpului. Afecțiunea poate fi temporară sau permanentă și are numeroase cauze, inclusiv predispoziția genetică, bolile autoimune, modificările hormonale, deficiențele de vitamine și minerale, stresul, scăderea rapidă în greutate sau unele medicamente.

În funcție de tipul de alopecie, părul poate crește din nou sau pierderea acestuia poate deveni permanentă, potrivit Healthline.

Ce tip de cădere a părului apare

Analiza sugerează că asocierea privește în principal alopecia non-cicatricială, o formă în care foliculii de păr rămân integri și permit, în multe cazuri, regenerarea firelor de păr.

Comparativ cu celelalte tratamente pentru diabet, utilizatorii medicamentelor GLP-1 au prezentat:

• un risc cu 53% mai mare față de inhibitorii SGLT-2;
• un risc cu 72% mai mare față de inhibitorii DPP-4.

De ce ar putea apărea căderea părului

Studiul nu identifică mecanismul exact.

O explicație plauzibilă este scăderea rapidă în greutate, frecvent întâlnită în timpul tratamentului cu semaglutidă sau tirzepatidă.

O pierdere importantă în greutate poate determina un număr mai mare de fire de păr să intre simultan în faza de repaus a ciclului de creștere. La câteva luni după acest proces apare o cădere accentuată a părului, fenomen cunoscut în dermatologie drept efluvium telogen.

De asemenea, scăderea rapidă în greutate poate favoriza deficitul de fier sau zinc, doi nutrienți esențiali pentru sănătatea foliculilor piloși. Autorii iau în calcul și modificările hormonale sau metabolice, însă consideră că sunt necesare cercetări suplimentare.

Studiul are și limite

Autorii atrag atenția că analiza s-a bazat pe dosare medicale, ceea ce nu a permis evaluarea severității căderii părului, a duratei simptomelor sau a recuperării după întreruperea tratamentului.

În plus, cazurile ușoare care nu au ajuns la medic nu au putut fi incluse.

Cu toate acestea, cercetătorii consideră că rezultatele sunt solide deoarece provin dintr-o populație numeroasă, iar asocierea s-a menținut și în analize suplimentare.

Potrivit autorilor, concluziile completează semnalele de siguranță raportate anterior și oferă dovezi mai consistente care pot ajuta medicii să recunoască acest posibil efect advers și să informeze pacienții înainte de începerea tratamentului.