O analiză genetică a datelor provenite de la peste 13.500 de persoane în vârstă a identificat un grup la care aspirina în doze mici a fost asociată cu un risc mult mai redus de demență.
Genele care influențează numărul de trombocite ar putea modifica răspunsul unei persoane la aspirină în ceea ce privește riscul de demență.
În grupul cu cel mai mare scor genetic pentru numărul de trombocite, 1% dintre cei care au primit aspirină au dezvoltat demență, față de 3,3% dintre cei care au primit placebo.
Aspirina nu a venit însă fără costuri: sângerările majore au apărut la 4,4% dintre participanții tratați cu aspirină, comparativ cu 2,1% în grupul placebo.
Rezultatele sunt încă preliminare și trebuie confirmate. Studiul nu înseamnă că persoanele în vârstă ar trebui să înceapă să ia aspirină pentru prevenirea demenței.
O simplă pastilă luată zilnic ar putea avea efecte foarte diferite de la o persoană la alta, iar motivul s-ar putea afla în ADN. O nouă analiză realizată de cercetătorii de la Universitatea Monash sugerează că profilul genetic legat de trombocite ar putea influența modul în care aspirina afectează riscul de demență.
Cercetarea, publicată în Alzheimer's & Dementia: The Journal of the Alzheimer's Association, nu demonstrează că aspirina previne demența în populația generală. În schimb, ridică o întrebare importantă: ar putea exista un grup de persoane identificabil genetic care să beneficieze de acest medicament?
Aspirina este cunoscută în special pentru efectul său asupra trombocitelor, celulele sanguine implicate în formarea cheagurilor. Tocmai de aceea, cercetătorii au vrut să afle dacă particularitățile genetice care influențează trombocitele ar putea schimba efectul medicamentului asupra demenței.
Pentru analiză au fost folosite date din studiul ASPREE - Aspirin in Reducing Events in the Elderly, un studiu clinic amplu realizat la adulți în vârstă. Cercetătorii au analizat datele genetice a 13.541 de participanți și au evaluat mii de scoruri poligenice pentru a căuta interacțiuni între profilul genetic, administrarea aspirinei, demență și sângerările majore.
Rezultatul nu a fost unul uniform. Semnalul cel mai puternic a apărut în cazul genelor asociate cu numărul de trombocite, nu al factorilor genetici clasici care cresc riscul de boală Alzheimer.
Cercetătorii au împărțit participanții în funcție de scorul genetic asociat numărului de trombocite.
În rândul celor aflați în cea mai ridicată cincime a acestui scor genetic, aproximativ 1% dintre persoanele repartizate la aspirină au dezvoltat demență, comparativ cu 3,3% dintre cele care au primit placebo.
Analiza statistică a indicat un hazard ratio de 0,28, ceea ce corespunde unei reduceri relative de aproximativ 72% a riscului de demență asociat cu administrarea aspirinei în acel subgrup. În comunicarea Universității Monash, rezultatul este prezentat drept o reducere de aproximativ 70%.
Este însă esențială diferența dintre „asociat cu un risc mai mic” și „previne demența”. Studiul nu stabilește că aspirina va împiedica apariția bolii la persoanele cu acel profil genetic.
Aspirina influențează funcția trombocitelor și, tocmai din acest motiv, poate crește riscul de sângerare.
În același grup cu scor genetic ridicat pentru numărul de trombocite, 4,4% dintre participanții care au primit aspirină au suferit o sângerare majoră, comparativ cu 2,1% dintre cei care au primit placebo. Analiza statistică a indicat un hazard ratio de 2,13 pentru sângerările majore.
Așadar, rezultatul nu poate fi privit doar prin prisma procentului spectaculos privind demența. Cercetătorii subliniază că orice eventual beneficiu trebuie pus în balanță cu riscul de hemoragie.
Trombocitele au un rol bine cunoscut în coagularea sângelui, însă cercetările anterioare au sugerat că activarea și agregarea trombocitelor ar putea avea legătură și cu procesele implicate în demență.
Ce era mai puțin clar era dacă numărul total de trombocite și variațiile genetice care îl influențează ar putea schimba efectul unui medicament precum aspirina.
Noua analiză oferă un indiciu în această direcție. Interesant este că semnalul identificat nu a fost explicat de principalii factori genetici deja cunoscuți pentru riscul de Alzheimer și demență, ci a indicat mai degrabă biologia trombocitelor ca posibilă direcție de cercetare.
Autorul principal, dr. Peter Fransquet, cercetător la Școala de Sănătate Publică și Medicină Preventivă a Universității Monash, consideră că rezultatele ridică posibilitatea ca, în viitor, genetica să contribuie la identificarea persoanelor care ar putea beneficia de anumite strategii preventive.
Ideea este diferită de abordarea „aceeași recomandare pentru toată lumea”. În loc ca un medicament să fie administrat tuturor persoanelor dintr-o anumită categorie de vârstă, profilul genetic ar putea deveni unul dintre factorii luați în calcul pentru a estima dacă beneficiile depășesc riscurile.
Deocamdată, aceasta este o ipoteză de cercetare, nu o recomandare medicală.
Autorii subliniază că rezultatele sunt generatoare de ipoteze și trebuie replicate în alte populații și studii. Următorul pas ar fi confirmarea asocierii și, ulterior, realizarea unui studiu clinic conceput special pentru persoanele care au profilul genetic identificat.
Cu alte cuvinte, cercetarea nu spune că testarea genetică și o doză zilnică de aspirină reprezintă deja o metodă de prevenire a demenței. Ea indică mai degrabă o posibilă interacțiune între genetică și răspunsul la medicament, care merită investigată.
Iar acest lucru este cu atât mai important cu cât studiile anterioare au arătat că aspirina nu reduce riscul de demență atunci când participanții sunt analizați ca grup întreg. Noua analiză încearcă să explice dacă efectul ar putea fi diferit în anumite subgrupuri genetice.
Deși rezultatul de aproximativ 70% este spectaculos, cercetătorii atrag atenția că nu este un motiv pentru ca oamenii să înceapă să ia aspirină în doze mici pentru prevenirea demenței.
Riscul de sângerare observat în analiză este un element esențial, iar decizia de a utiliza aspirină trebuie făcută individual, în funcție de beneficiile și riscurile unei persoane.
„Oamenii nu ar trebui să înceapă să ia aspirină pentru a preveni demența pe baza acestui studiu fără a se consulta cu medicul lor”, a subliniat Fransquet, tocmai din cauza riscului crescut de sângerări grave.
Dacă rezultatul va fi confirmat, cercetarea ar putea deschide însă o direcție interesantă: în loc să căutăm un medicament care să funcționeze la fel pentru toată lumea, am putea ajunge să identificăm, pe baza profilului genetic, persoanele pentru care un anumit tratament are un raport beneficiu-risc diferit.
Studiul: Peter D. Fransquet et al., Platelet count polygenic scores may modify the effect of aspirin in primary prevention of dementia, Alzheimer's & Dementia, 2026. DOI: 10.1002/alz.71817.
