Dabigatranul, un medicament folosit în mod obișnuit pentru prevenirea cheagurilor de sânge și a accidentelor vasculare cerebrale ar putea avea un efect surprinzător asupra articulațiilor.
Dabigatranul, un anticoagulant utilizat pentru prevenirea cheagurilor de sânge, ar putea încetini degradarea articulațiilor provocată de osteoartrită.
Cercetătorii au analizat 980 de medicamente aprobate înainte de a identifica dabigatranul drept un candidat promițător.
În experimentele pe șoareci și maimuțe macac, medicamentul a contribuit la protejarea cartilajului, reducerea inflamației și îmbunătățirea mobilității.
Rezultatele sunt încă preliminare. Medicamentul nu a fost testat la pacienți cu osteoartrită, iar riscul de sângerare trebuie evaluat înainte de eventuale utilizări clinice.
Osteoartrita este cea mai frecventă formă de afecțiune articulară și poate transforma activități obișnuite, precum mersul, urcatul scărilor sau ridicarea unui obiect, în experiențe dureroase. Boala apare atunci când cartilajul care protejează capetele oaselor se degradează treptat, iar articulațiile își pierd din capacitatea de a amortiza mișcările.
Deși există tratamente care pot ajuta la controlul durerii și al simptomelor, în prezent nu sunt disponibile medicamente aprobate care să oprească sau să încetinească evoluția osteoartritei. Tocmai de aceea, descoperirea unui posibil efect protector al unui anticoagulant a atras atenția cercetătorilor.
Cercetarea a fost coordonată de Chuan-ju Liu, de la Departamentul de Ortopedie și Reabilitare al Facultății de Medicină a Universității Yale, conform Medical Xpress.
Echipa a pornit de la o întrebare: ar putea exista deja medicamente aprobate care să blocheze procesele inflamatorii implicate în degradarea articulațiilor?
Pentru a găsi un răspuns, cercetătorii au analizat o bază de date cu 980 de medicamente aprobate, căutând substanțe capabile să suprime două semnale inflamatorii importante în osteoartrită.
Inflamația este un răspuns natural al organismului la leziuni și are un rol important în procesul de vindecare. Problema apare atunci când aceasta persistă la intensitate redusă în interiorul articulațiilor. În timp, acest proces poate contribui la deteriorarea cartilajului și la agravarea bolii.
Dintre cele 980 de medicamente analizate, trei au atras atenția pentru capacitatea lor de a bloca semnalele inflamatorii urmărite. Testele suplimentare au dus însă la identificarea unui singur candidat promițător: dabigatranul.
Acesta este un anticoagulant utilizat pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge și reducerea riscului de accident vascular cerebral. Posibilitatea ca un asemenea medicament să protejeze și articulațiile a determinat echipa să investigheze mai departe efectele sale.
Pentru a verifica dacă substanța ar putea influența evoluția osteoartritei, cercetătorii au realizat experimente pe șoareci și maimuțe macac la care boala fusese indusă chirurgical.
Administrarea medicamentului a fost diferită în funcție de animale. La șoareci, dabigatranul a fost injectat direct în articulațiile afectate, în timp ce maimuțele au primit tratamentul pe cale orală.
Rezultatele, publicate în revista Science Translational Medicine, au indicat efecte încurajatoare.
La șoareci, tratamentul a redus leziunile cartilajului și semnele de inflamație articulară. În plus, animalele au prezentat mai puține comportamente asociate durerii și s-au putut mișca mai liber.
Și în cazul maimuțelor macac au fost observate schimbări importante. Dabigatranul a contribuit la conservarea cartilajului și la îmbunătățirea capacității de deplasare. Cercetătorii au remarcat și o reducere a întăririi anormale a osului situat sub cartilaj, un alt proces care poate apărea în osteoartrită.
Astfel, efectele nu s-au limitat la reducerea inflamației, ci au inclus și protejarea unor structuri importante pentru funcționarea articulației.
Una dintre cele mai interesante întrebări ridicate de cercetare a fost legată de mecanismul prin care dabigatranul ar putea influența osteoartrita.
Pentru a înțelege ce se întâmplă în interiorul articulațiilor, cercetătorii au analizat mai atent interacțiunea medicamentului cu proteinele implicate în transmiterea semnalelor inflamatorii.
Au identificat un rol important pentru o proteină numită BIG2, care participă la controlul deplasării receptorilor de la suprafața celulelor.
Acești receptori funcționează asemenea unor puncte de recepție: primesc semnale chimice din exteriorul celulei și pot declanșa reacții inflamatorii.
Cercetătorii au observat că dabigatranul influențează doi receptori implicați în aceste procese, numiți TNFR1 și IL-1R1.
Primul este implicat în transmiterea semnalelor asociate factorului de necroză tumorală alfa (TNF-α), iar al doilea participă la răspunsul inflamator declanșat de interleukina-1 (IL-1).
Medicamentul a favorizat eliberarea receptorului TNFR1 din celule și a stimulat degradarea receptorului IL-1R1. Prin aceste două mecanisme, celulele au devenit mai puțin receptive la semnalele care întrețin inflamația.
Cu alte cuvinte, dabigatranul ar putea reduce inflamația nu doar prin blocarea unui singur semnal, ci prin intervenția asupra a două căi importante în același timp.
Autorii studiului au descris mecanismul drept o abordare necunoscută până acum pentru reducerea semnalizării inflamatorii și restabilirea echilibrului normal al condrocitelor, celulele responsabile de producerea și menținerea cartilajului.
Deși rezultatele oferă o direcție interesantă pentru cercetarea tratamentelor împotriva osteoartritei, există încă obstacole importante înainte ca medicamentul să poată fi utilizat în acest scop.
Experimentele au fost realizate pe animale, nu pe oameni. Prin urmare, nu se știe dacă efectele observate se vor reproduce și la pacienții cu osteoartrită și nici dacă administrarea medicamentului va fi sigură pe termen lung.
Un aspect care ridică îngrijorări este chiar efectul pentru care dabigatranul este prescris în prezent: anticoagularea. Prin reducerea capacității sângelui de a forma cheaguri, medicamentul poate crește riscul de sângerare.
Din acest motiv, înainte de orice posibilă aplicare clinică sunt necesare studii ample de siguranță, care să evalueze inclusiv riscul de sângerare, posibilitatea apariției infecțiilor și tolerabilitatea tratamentului pe termen lung.
Descoperirea nu înseamnă, așadar, că persoanele cu osteoartrită pot folosi dabigatran pentru a-și proteja articulațiile. Este însă un rezultat care arată că medicamente deja existente ar putea avea utilizări neașteptate și că intervenția asupra inflamației ar putea deschide noi perspective în tratarea acestei boli.
