Anticoagulantele nu subțiază sângele. Când sunt esențiale, de ce pot preveni un AVC și de ce tratamentul nu trebuie oprit fără acordul medicului.
Anticoagulantele sunt printre medicamentele despre care circulă multe informații greșite. Una dintre cele mai frecvente este ideea că acestea "subțiază sângele". În realitate, rolul lor este diferit: reduc capacitatea sângelui de a forma cheaguri.
Pentru anumite persoane, tratamentul cu anticoagulante poate fi esențial. În unele situații, medicamentele trebuie administrate pe termen lung sau chiar toată viața, deoarece întreruperea lor poate crește riscul unor complicații grave.
"Anticoagulantele nu subțiază sângele. Acesta este un mit. Există însă situații în care, fără ele, riscul de accident vascular cerebral crește semnificativ", explică dr. Radu Pretorian, medic primar cu competență în cardiologie intervențională.
Anticoagulantele acționează asupra procesului de coagulare a sângelui. Practic, ele reduc formarea cheagurilor care se pot dezvolta în anumite condiții.
"Anticoagulantele interferează cu procesul de coagulare a sângelui, adică reduc formarea cheagurilor. În unele cazuri, tratamentul trebuie urmat toată viața", spune medicul.
Nu orice persoană care ia un anticoagulant are însă nevoie de tratament pe termen nedefinit. Durata terapiei depinde de motivul pentru care medicamentul a fost prescris și de riscul individual al pacientului.
Una dintre cele mai importante situații în care anticoagularea poate fi necesară pe termen lung este fibrilația atrială.
În această tulburare de ritm, atriile inimii se contractă haotic. Sângele poate stagna în anumite zone ale inimii, ceea ce favorizează formarea cheagurilor.
Problema apare atunci când un astfel de cheag ajunge în circulație și migrează către creier. Consecința poate fi un accident vascular cerebral.
"Prima indicație pentru anticoagulare pe termen nedefinit este fibrilația atrială. Atriile se contractă haotic, sângele stagnează, iar acest lucru favorizează formarea cheagurilor care pot migra spre creier. Anticoagulantul poate preveni accidentul vascular cerebral", explică dr. Radu Pretorian.
O altă situație importantă este reprezentată de valvele cardiace mecanice. Aceste proteze pot favoriza formarea cheagurilor, iar un cheag care se formează pe valvă poate împiedica funcționarea acesteia sau poate ajunge în circulație.
"A doua indicație este reprezentată de valvele cardiace mecanice. Aceste proteze metalice necesită anticoagulare continuă pentru a preveni trombozarea lor", spune medicul.
În cazul acestor pacienți, tratamentul anticoagulant face parte din strategia de prevenire a complicațiilor legate de proteza valvulară.
Anticoagularea pe termen lung poate fi indicată și în cazul persoanelor care au avut episoade repetate de tromboembolism venos.
Acesta poate include tromboza venoasă profundă, atunci când se formează un cheag într-o venă profundă, cel mai frecvent la nivelul membrelor inferioare, dar și embolia pulmonară, atunci când un cheag ajunge la nivelul plămânilor.
"A treia indicație este tromboembolismul venos recurent, adică episoade repetate de tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară", precizează dr. Radu Pretorian.
În ultimii ani, tratamentul anticoagulant s-a schimbat semnificativ pentru multe categorii de pacienți. Printre anticoagulantele orale moderne se numără apixaban, rivaroxaban, edoxaban și dabigatran.
Spre deosebire de warfarină, aceste medicamente nu necesită, în general, monitorizarea lunară a INR-ului pentru ajustarea dozei.
Totuși, faptul că tratamentul este mai ușor de administrat nu înseamnă că poate fi întrerupt după bunul plac.
"Anticoagulantele moderne - apixaban, rivaroxaban, edoxaban și dabigatran - nu necesită monitorizarea lunară a INR-ului, spre deosebire de warfarină. Totuși, tratamentul nu trebuie întrerupt niciodată din proprie inițiativă, fără consult medical", avertizează medicul.
Un pacient poate fi tentat să oprească anticoagulantul dacă se simte bine, dacă urmează să facă o procedură medicală sau dacă este îngrijorat de riscul de sângerare.
În anumite situații, însă, întreruperea tratamentului poate lăsa pacientul neprotejat în fața formării cheagurilor.
De aceea, orice modificare a tratamentului anticoagulant trebuie discutată cu medicul. Doza, durata terapiei și eventualele întreruperi temporare se stabilesc în funcție de diagnosticul pacientului, riscul de formare a cheagurilor și riscul de sângerare.
