Medicamentele care au fost prescrise pentru a ajuta organismul pot deveni, în anumite situații, mai puțin necesare sau chiar riscante pe termen lung. Specialiștii recomandă ca tratamentele să fie reevaluate periodic.
Mai multe medicamente nu înseamnă automat un tratament mai bun. Polifarmacia poate crește riscul de interacțiuni și reacții adverse, mai ales la persoanele vârstnice.
Nu opri singur un medicament. Unele tratamente trebuie reduse progresiv, pe parcursul unor săptămâni sau chiar luni.
Somniferele, unele medicamente pentru arsuri la stomac și anumite tratamente pentru durere merită reevaluate periodic, mai ales atunci când sunt utilizate pe termen lung.
Orice tratament nou ar trebui reevaluat, iar una dintre întrebările utile la consultație este: „Mai am nevoie de acest medicament și în forma sau doza actuală?”
Când a fost ultima dată când medicul sau farmacistul v-a sugerat să luați în considerare întreruperea unui medicament?
Potrivit dr. Cheryl Sadowski, cercetătoare în domeniul farmaciei la Universitatea din Alberta, această discuție ar trebui să apară mai des.
Sadowski este una dintre susținătoarele canadiene ale deprescrierii, o abordare care presupune reevaluarea periodică a tratamentului și reducerea atentă a medicamentelor care nu mai sunt necesare, nu mai aduc suficiente beneficii sau au ajuns să prezinte riscuri mai mari.
Problema devine deosebit de importantă în cazul persoanelor care iau multe medicamente în același timp. În 2021, până la unul din patru vârstnici din Canada lua cel puțin 10 clase diferite de medicamente. Această polifarmacie poate crește considerabil riscul de interacțiuni medicamentoase.
„Știm că, pe măsură ce îmbătrânim, efectele medicamentelor și toleranța la acestea se pot modifica, și totuși suntem foarte lenți în a renunța la medicamente. Aceasta este ceea ce numim inerție clinică”, explică Sadowski.
În anumite situații, simptome precum căderile sau confuzia sunt puse pe seama îmbătrânirii, deși tratamentul medicamentos poate contribui la apariția lor.
Deprescrierea nu este însă rezervată vârstnicilor. Aceasta poate fi relevantă și pentru copii sau adulți, în special pentru persoanele care urmează tratamente pentru afecțiuni cronice.
Termenul „deprescriere” a apărut în 2003, iar cercetările asupra acestei abordări s-au dezvoltat rapid în anii care au urmat.
O deprescriere reușită nu înseamnă neapărat că un medicament este eliminat complet. Poate presupune scăderea dozei, reducerea numărului total de medicamente sau înlocuirea unui tratament cu o alternativă care prezintă mai puține riscuri.
Sadowski, profesoară la Facultatea de Farmacie și Științe Farmaceutice și clinician într-o clinică de geriatrie, spune că reevaluarea tratamentului ar trebui să țină cont nu doar de bolile pacientului, ci și de obiectivele acestuia.
„Pacienții acceptă pur și simplu că a lua multe pastile face parte din procesul de îmbătrânire, dar nu trebuie să fie neapărat așa”, afirmă ea.
În clinica în care lucrează, o evaluare completă poate dura două ore și include starea de sănătate, obiectivele pacientului și toate medicamentele administrate.
Sadowski indică trei categorii de tratamente care pot fi prescrise sau utilizate pentru perioade prea lungi și care pot ridica probleme atunci când nu mai sunt reevaluate: somniferele, medicamentele pentru arsuri la stomac și anumite medicamente utilizate pentru durere.
Unele dintre cele mai utilizate medicamente pentru somn fac parte din categoria medicamentelor psihotrope, care acționează asupra creierului.
La persoanele vârstnice, acestea au fost asociate cu efecte precum sedarea, confuzia și un risc mai mare de cădere. Sadowski atrage atenția că, deși unele dintre aceste medicamente sunt recomandate doar pentru utilizare pe termen scurt, există persoane care ajung să le ia ani întregi.
„La câteva zile după începerea tratamentului cu un somnifer, riscul de cădere crește — iar acest risc persistă atâta timp cât îl luați”, spune cercetătoarea.
De aceea, un tratament pentru insomnie început cu ani în urmă ar trebui să fie discutat din nou cu medicul, mai ales dacă între timp starea de sănătate sau alte medicamente administrate s-au schimbat.
Inhibitorii pompei de protoni, utilizați frecvent pentru reducerea acidității gastrice și tratarea arsurilor la stomac, pot fi extrem de utili atunci când există o indicație medicală.
Problema apare atunci când sunt administrați pe termen lung fără ca necesitatea lor să mai fie reevaluată.
Acidul gastric are roluri importante în digestie, absorbția anumitor substanțe nutritive și protecția împotriva unor microorganisme ingerate odată cu alimentele. Sadowski atrage atenția asupra unor posibile efecte asociate utilizării prelungite, inclusiv asupra sănătății osoase și riscului de anumite infecții.
Asta nu înseamnă că aceste medicamente trebuie oprite automat. Pentru anumite persoane, tratamentul pe termen lung este justificat. Tocmai de aceea este importantă reevaluarea individuală.
Opioidele și unele medicamente anticonvulsivante, precum gabapentina, sunt utilizate inclusiv pentru anumite forme de durere neuropată.
Aceste medicamente acționează asupra sistemului nervos central și pot produce efecte precum somnolență sau confuzie. În cazul unui tratament de lungă durată, medicul poate analiza periodic dacă beneficiile sunt în continuare suficient de mari în raport cu riscurile.
Un alt aspect important: medicamentele fără prescripție medicală nu trebuie ignorate.
De exemplu, asocierea unui medicament sedativ cu un antihistaminic, anumite produse pentru răceală sau alcool poate accentua sedarea și poate crește riscul de accidente sau leziuni.
O evaluare a tratamentului poate fi solicitată medicului de familie, unui medic specialist, farmacistului sau altui profesionist care are competența necesară pentru gestionarea medicației.
Sadowski recomandă ca pacienții să pună câteva întrebări simple:
1. De ce iau acest medicament?
2. Care sunt beneficiile și riscurile posibile?
3. Îmi poate afecta memoria sau îmi poate crește riscul de cădere?
4. Aș putea reduce doza sau întrerupe tratamentul la un moment dat?
5. Când și la cine trebuie să revin pentru reevaluare?
Cercetătoarea recomandă ca orice medicament nou să fie reevaluat în termen de aproximativ șase luni.
Motivul este simplu: un tratament care a fost început pentru o problemă concretă poate ajunge să fie reînnoit automat, an după an, fără ca cineva să mai verifice dacă este în continuare necesar.
Unul dintre cele mai importante mesaje ale deprescrierii este că nu înseamnă să arunci medicamentele și să nu le mai iei de a doua zi.
Pentru multe tratamente, oprirea bruscă poate duce la reapariția simptomelor sau la efecte de sevraj. În funcție de medicament, reducerea poate necesita săptămâni sau luni.
De aceea, pacientul și profesionistul medical trebuie să stabilească împreună un plan: ce medicament este redus, cu cât, în ce interval și când are loc următoarea evaluare.
În anumite situații poate fi utilă monitorizarea simptomelor printr-un jurnal al somnului, alimentației sau stării generale. Dacă simptomele reapar, medicul poate decide dacă este nevoie de o ajustare a planului sau chiar de reluarea tratamentului.
„Este o reducere foarte intenționată a medicației, dar dacă va fi nevoie să reintroducem ceva, o vom face”, explică Sadowski.
Un studiu recent realizat de Sadowski și echipa sa a analizat 31 de cazuri ajunse în instanță, în care pacienții sau familiile lor au reclamat modul în care medicii de familie au redus anumite tratamente.
Cercetătorii au identificat și situații în care efectele de sevraj au apărut după reducerea prea rapidă a medicației. În majoritatea cazurilor analizate însă, problema era legată de comunicarea dintre medic și pacient.
Pacientul trebuie să înțeleagă de ce este recomandată reducerea, ce simptome ar putea apărea și ce se va întâmpla dacă tratamentul nu este tolerat.
În special persoanele vârstnice pot beneficia de prezența unui membru al familiei la consultație. Acesta poate observa schimbări precum somnolența sau confuzia pe care pacientul nu le conștientizează și poate ajuta la monitorizarea evoluției.
Deprescrierea nu înseamnă că medicamentele sunt „rele” și nici că un tratament prescris trebuie eliminat automat.
Înseamnă, mai degrabă, că nevoia de tratament ar trebui să fie reevaluată pe măsură ce se schimbă starea de sănătate, vârsta, alte medicamente administrate și obiectivele pacientului.
De aceea, la următoarea consultație, o întrebare simplă poate deschide o discuție importantă: „Mai există vreun medicament pe care aș putea încerca, în siguranță, să îl reduc sau să îl opresc?”
Potrivit lui Sadowski, experiența sa de peste un deceniu în promovarea deprescrierii arată că, atunci când întreruperea unui medicament este planificată intenționat, acceptată de pacient și monitorizată de echipa medicală, procesul poate avea succes în peste 80% dintre cazuri.
