Cum decid medicii ce pastile pentru tensiune sunt potrivite pentru fiecare pacient? De ce unii primesc un medicament, iar alții două sau trei.
Hipertensiunea arterială afectează milioane de oameni și reprezintă unul dintre principalii factori de risc pentru infarct și accident vascular cerebral. Deși mulți pacienți cred că există o singură pastilă "pentru tensiune", realitatea este mult mai complexă. Alegerea tratamentului depinde de valorile tensiunii, vârstă, alte boli, stilul de viață și riscul de efecte adverse.
Medicii nu aleg medicamentele la întâmplare. Fiecare schemă terapeutică urmărește să scadă tensiunea eficient, cu cât mai puține reacții neplăcute și cu cea mai bună protecție pentru inimă, rinichi și vasele de sânge.
Peste 70% dintre adulți dezvoltă hipertensiune până la vârsta de 70 de ani. Afecțiunea apare atunci când valorile tensiunii rămân constant la 130/80 mm Hg sau peste acest prag.
În practică, majoritatea pacienților au nevoie de cel puțin două medicamente pentru controlul tensiunii, iar aproximativ trei din zece ajung la o schemă cu trei clase diferite.
Există peste 200 de variante de medicamente antihipertensive, iar alegerea lor depinde de numeroși factori. Potrivit dr. Katherine Sakmar, profesor asistent de medicină la Harvard Medical School, medicii țin cont de istoricul medical, profesie, stil de viață, timpul petrecut în aer liber și bolile asociate.
Ghidurile internaționale recomandă patru clase principale de medicamente ca tratament de primă linie.
Blocantele receptorilor de angiotensină împiedică acțiunea hormonului care produce îngustarea arterelor. Vasele de sânge rămân relaxate, iar tensiunea scade.
Medicii aleg frecvent această clasă la pacienții cu hipertensiune în stadiul 1. Medicamentele oferă și protecție renală, motiv pentru care reprezintă o opțiune importantă pentru persoanele cu diabet sau boală cronică de rinichi.
Inhibitorii ECA relaxează vasele de sânge printr-un mecanism asemănător blocantelor BRA.
Deși sunt eficienți și bine tolerați în multe cazuri, pot provoca tuse uscată persistentă. Din acest motiv, mulți specialiști preferă să înceapă tratamentul cu un blocant BRA atunci când nu există contraindicații.
Blocantele canalelor de calciu reduc pătrunderea calciului în celulele musculare ale inimii și vaselor de sânge. Efectul constă în relaxarea arterelor și scăderea tensiunii.
Această clasă poate reprezenta o alegere bună pentru pacienții mai tineri cu hipertensiune ușoară. Medicamentele au utilitate și în tratamentul anginei pectorale sau al anumitor tulburări de ritm cardiac.
Cel mai frecvent efect secundar constă în umflarea gleznelor.
Diureticele tiazidice ajută organismul să elimine excesul de sare și apă, ceea ce reduce tensiunea arterială.
Aceste medicamente cresc frecvența urinărilor. Din acest motiv, pot crea dificultăți persoanelor cu prostată mărită sau incontinență urinară. De asemenea, pot crește sensibilitatea pielii la soare.
Medicii le folosesc mai rar ca tratament unic de început, însă le includ frecvent în combinație cu alte medicamente deoarece cresc eficiența tratamentului.
Cum diferă tratamentul între hipertensiunea de stadiul 1 și stadiul 2?
Strategia terapeutică se schimbă în funcție de valorile tensiunii arteriale.
Hipertensiunea de stadiul 1 corespunde valorilor între 130–139 mm Hg pentru tensiunea sistolică sau 80–89 mm Hg pentru cea diastolică.
În această etapă, modificările stilului de viață au un impact major. Alimentația cu puțină sare, activitatea fizică regulată și controlul greutății pot reduce necesarul de medicamente.
În multe situații, tratamentul începe cu un singur medicament, ales în funcție de profilul fiecărui pacient.
Hipertensiunea de stadiul 2 apare la valori de cel puțin 140/90 mm Hg.
În această situație, ghidurile recomandă inițierea tratamentului cu două medicamente din clase diferite.
Potrivit dr. Katherine Sakmar, dozele mici din două sau trei medicamente oferă un control mai bun al tensiunii decât doza maximă dintr-un singur medicament și reduc riscul apariției reacțiilor adverse.
O tendință importantă în tratamentul hipertensiunii constă în utilizarea comprimatelor care conțin două substanțe active într-o singură pastilă, de exemplu un blocant al receptorilor de angiotensină împreună cu un diuretic.
Potrivit unei declarații științifice a American Heart Association, această strategie aduce mai multe avantaje:
Nu există o schemă universală pentru hipertensiune. Medicul analizează valorile tensiunii, vârsta, funcția rinichilor, prezența diabetului, alte boli cardiovasculare, medicația deja administrată și posibilitatea apariției unor efecte adverse.
Scopul tratamentului nu constă doar în scăderea cifrelor de pe tensiometru, ci și în reducerea riscului de infarct, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și boală renală pe termen lung. Un tratament personalizat oferă cele mai bune șanse pentru controlul eficient al hipertensiunii și pentru prevenirea complicațiilor.
