Ivermectina este promovată online ca posibil tratament pentru cancer. Experții avertizează asupra riscurilor grave și lipsei dovezilor clinice solide.
Diagnosticul de cancer transformă viața într-o cursă contra cronometru, unde speranța devine cea mai prețioasă resursă. În acest context vulnerabil, internetul abundă de soluții "miraculoase" care promit vindecări rapide.
Cea mai prezentă figură în aceste discuții este ivermectina. Deși acest medicament deține un Premiu Nobel pentru impactul asupra sănătății publice, utilizarea lui în oncologie rămâne un subiect marcat de confuzie și dezinformare.
Ivermectina este un medicament antiparazitar veritabil, esențial în tratarea unor boli tropicale care afectează milioane de oameni. Descoperirea sa a fost atât de revoluționară încât a primit recunoașterea Comitetului Nobel în 2015.
Această distincție prestigioasă funcționează însă ca un "efect de halo". Mulți pacienți consideră că, dacă un medicament este excepțional într-un domeniu, el trebuie să fie eficient și în lupta cu tumorile maligne.
În realitate, succesul în medicina publică nu reprezintă o dovadă a eficacității în oncologie. Există numeroase medicamente oncologice dezvoltate pe baza unor descoperiri care au primit, la rândul lor, premiul Nobel, dar care nu beneficiază de același entuziasm pe rețelele sociale.
Studiile de laborator arată că ivermectina poate inhiba anumite căi de semnalizare ale cancerului și poate induce moartea celulelor tumorale in vitro. Acesta este "sâmburele de adevăr" care alimentează postările virale. Totuși, biologia dintr-un vas de cultură nu se traduce direct în biologia umană, potrivit Medscape.
Problema principală este concentrația. Pentru a obține efectul anticancerigen observat în laborator, un pacient ar trebui să ingereze doze de 50 până la 100 de ori mai mari decât cele aprobate pentru uz uman.
Dr. Arturo Loaiza-Bonilla folosește o analogie elocventă: este ca și cum ai descoperi că 25 de lingurițe de sare omoară bacteriile într-o cană de supă. Nu poți pune aceeași cantitate într-o supă reală fără să o faci toxică pentru cel care o consumă.
O retorică periculoasă susține că ivermectina este "total sigură" deoarece miliarde de oameni au utilizat-o. Acest argument ignoră diferența dintre o doză unică, administrată anual pentru paraziți, și protocoalele zilnice agresive promovate online pentru cancer.
Siguranța unui medicament depinde de context. Administrarea prelungită și în doze mari poate duce la:
În anul 2025, comunitatea medicală a raportat un caz sever de toxicitate la un pacient pediatric oncologic. Părinții acestuia au administrat ivermectină pe baza informațiilor găsite online, fapt care subliniază pericolele reale ale dezinformării.
Dr. Irina Mateieș, medic primar de medicină de familie și nutriționist specializat în nutriție oncologică, subliniază prăpastia dintre faza de cercetare și aplicarea practică.
"Între "interesant în laborator" și "funcționează la pacienți" este o distanță enormă. Și tocmai această distanță este partea pe care internetul o sare cel mai des", explică dr. Irina Mateieș, primar de medicină de familie și nutriționist specializat în nutriție oncologică, într-o postare pe Facebook.
Medicul atrage atenția asupra faptului că, deși există întrebări științifice legitime, nu există dovezi clinice credibile care să susțină ivermectina drept tratament curativ pentru cancer în acest moment.
Dincolo de poveștile de pe rețelele sociale, există date științifice concrete. Un studiu prezentat la ASCO 2025 a evaluat combinația de ivermectină cu imunoterapie în cancerul mamar triplu negativ.
Rezultatele au fost departe de spectacolul promis online: din 8 pacienți monitorizați, 6 au înregistrat progresia bolii. O rată de răspuns de doar 12,5% demonstrează că ivermectina nu este pilonul de tratament pe care mulți îl speră.
Termenul de "turbo cancer" a apărut în mediul online fără să aibă o bază în patologia medicală recunoscută. Promovarea ivermectinei ca remediu pentru o afecțiune inventată are adesea scopuri comerciale.
Succesul acestor teorii are rădăcini psihologice. Oncologia modernă este sofisticată și copleșitoare. Ideea unui singur medicament care să fie "răspunsul universal" oferă un sentiment de ușurare emoțională și impresia de control asupra unei situații incerte.
Curiozitatea pacienților este firească. Atunci când aceștia adaugă tratamente alternative "pe ascuns", riscă interacțiuni medicamentoase care pot anula efectul chimioterapiei sau pot afecta grav funcția ficatului.
Decizia de a încerca un tratament aparține pacientului, dar alegerea trebuie făcută pe baza dovezilor solide. Până la finalizarea studiilor clinice riguroase, prudența rămâne cea mai bună protecție împotriva falselor speranțe și a riscurilor inutile.
