Un tratament administrat timp de câteva luni ar putea schimba radical modul în care este abordată o cauză hormonală frecventă a hipertensiunii arteriale. Cercetătorii au descoperit că efectele medicamentului s-au menținut până la doi ani.
Între 5% și 10% dintre cazurile de hipertensiune arterială ar putea fi provocate de o afecțiune hormonală numită aldosteronism primar.
Noul tratament, denumit EASI, urmărește să oprească producția excesivă de aldosteron, hormon care determină organismul să rețină prea multă sare.
Într-un studiu pe 14 pacienți, beneficiile s-au menținut până la doi ani după încheierea tratamentului.
Cercetătorii investighează acum rezultatele într-un studiu clinic mai amplu, pentru a afla dacă metoda poate duce la o vindecare de durată.
Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite probleme de sănătate, iar pentru numeroase persoane controlul valorilor tensiunii presupune administrarea zilnică a medicamentelor, uneori pentru tot restul vieții. Însă ce s-ar întâmpla dacă, în anumite situații, cauza bolii ar putea fi eliminată, astfel încât pacientul să nu mai aibă nevoie de tratament permanent?
O posibilă soluție vine dintr-un studiu condus de cercetătorii de la Universitatea Queen Mary din Londra. Aceștia au identificat rezultate promițătoare în cazul unui tratament hormonal care ar putea schimba perspectiva asupra hipertensiunii provocate de excesul de aldosteron.
Mai exact, cercetătorii au observat că, după o perioadă de tratament de 6-12 luni, producția excesivă a acestui hormon a fost redusă în mod susținut, iar efectele favorabile asupra tensiunii arteriale au continuat chiar și după întreruperea administrării medicamentului.
Pentru a înțelege importanța descoperirii, trebuie să privim mai întâi spre o afecțiune despre care nu se vorbește atât de mult: aldosteronismul primar.
Aceasta este o tulburare hormonală în care glandele suprarenale produc cantități prea mari de aldosteron. De cele mai multe ori, producția excesivă este asociată cu noduli benigni la nivelul acestor glande.
Aldosteronul are un rol important în reglarea cantității de sare și apă din organism. Atunci când este produs în exces, hormonul transmite rinichilor semnale care îi determină să rețină mai mult sodiu. Odată cu acesta, organismul reține și apă, ceea ce contribuie la creșterea tensiunii arteriale.
Potrivit informațiilor prezentate în studiu, între 5% și 10% dintre cazurile de hipertensiune arterială sunt asociate cu această afecțiune.
Problema este că, în multe situații, tratamentele obișnuite urmăresc să țină sub control tensiunea arterială, fără să elimine neapărat mecanismul hormonal care provoacă problema.
Noua abordare se numește inhibarea prelungită a sintazei de aldosteron (EASI) și presupune administrarea unei clase noi de medicamente timp de 6-12 luni.
Spre deosebire de tratamentele care acționează asupra valorilor tensiunii arteriale, această metodă urmărește să intervină direct asupra procesului prin care organismul produce aldosteron.
Cu alte cuvinte, cercetătorii nu încearcă doar să reducă efectele hormonului asupra organismului, ci să oprească producția lui excesivă.
Ideea are la bază cercetări mai vechi. În 2005, un experiment realizat pe șoareci a arătat că eliminarea genei responsabile de producerea enzimei aldosteron sintază a dus la dispariția celulelor care produceau aldosteron.
Pornind de la această observație, cercetătorii de la Queen Mary au luat în calcul posibilitatea ca inhibarea prelungită a enzimei să producă un efect asemănător și la oameni.
Astfel a apărut ipoteza că un tratament medicamentos administrat pentru o perioadă limitată ar putea determina o reducere de durată a producției excesive de aldosteron.
Studiul publicat în revista New England Journal of Medicine a urmărit 14 persoane tratate în opt centre din Statele Unite.
Cercetătorii au analizat ulterior valorile tensiunii arteriale și nivelurile hormonale ale participanților, comparându-le cu cele înregistrate înainte de începerea tratamentului EASI.
Rezultatele au fost încurajatoare. Principalul marker biochimic al producției excesive de aldosteron a rămas cu 99% mai scăzut decât înainte de tratament.
În același timp, tensiunea arterială a participanților era, în medie, cu 25 de puncte mai mică față de valorile inițiale.
Un alt rezultat important a fost observat în cazul pacienților care nu au mai avut nevoie de alte medicamente pentru controlul tensiunii. Aproape un sfert dintre participanți aveau valori normale ale tensiunii arteriale fără să mai urmeze un alt tratament antihipertensiv.
Mai mult, beneficiile nu au dispărut odată cu oprirea administrării medicamentului. Nivelurile hormonale și valorile tensiunii arteriale au rămas similare sau chiar mai bune decât cele înregistrate în timpul tratamentului.
Urmărirea pacienților a arătat că aceste efecte s-au menținut până la doi ani după încheierea administrării.
Acesta este, de altfel, unul dintre cele mai importante aspecte ale cercetării: nu este vorba doar despre un medicament care funcționează atât timp cât este administrat, ci despre posibilitatea ca efectele sale să continue mult după oprire.
Până în prezent, pentru anumite persoane cu aldosteronism primar, o soluție care putea elimina cauza hormonală a hipertensiunii era intervenția chirurgicală prin care se îndepărta una dintre glandele suprarenale.
Această perspectivă presupune însă investigații și o intervenție chirurgicală, iar tratamentul medicamentos nu a demonstrat până acum, în mod obișnuit, că poate obține același rezultat pe termen lung.
Inhibitorii sintazei de aldosteron au mai fost testați și în alte studii, inclusiv pe grupuri mai mari de persoane cu hipertensiune arterială. Diferența este că acele cercetări au urmărit, în general, tratamente administrate pentru perioade mai scurte, de aproximativ 6-12 săptămâni, iar rezultatele au fost evaluate în timpul administrării medicamentelor.
În noua cercetare, tratamentul a fost administrat timp de 6-12 luni, iar cercetătorii au analizat și ce s-a întâmplat după întreruperea lui.
Tocmai această perioadă de urmărire a scos la iveală posibilitatea unei remisii de durată a excesului hormonal și a hipertensiunii asociate.
Morris Brown, autorul principal al studiului și profesor de hipertensiune endocrină la Universitatea Queen Mary din Londra, consideră că rezultatele sunt promițătoare, dar subliniază că trebuie interpretate cu prudență.
„Deși suntem pe deplin prudenți în privința rezultatelor noastre, având în vedere natura pragmatică a studiului, acestea au fost prevăzute de experimentele anterioare, iar o perioadă de urmărire mai îndelungată ar putea justifica afirmația că un tratament medicamentos limitat în timp duce la o vindecare permanentă”, a explicat acesta.
Profesorul a atras atenția și asupra faptului că tratamentul nu este o soluție pentru majoritatea persoanelor cu hipertensiune arterială.
„Este puțin probabil ca tratamentul EASI să fie elixirul pentru majoritatea pacienților cu hipertensiune. Însă posibilitatea ca comprimatele să ducă la o vindecare chirurgicală a reprezentat de mult timp Sfântul Graal pentru acest tip comun de hipertensiune”, a mai declarat Morris Brown.
La rândul său, Mason Freeman, profesor de medicină la Harvard Medical School și inițiator al studiului inițial, a descris rezultatele ca fiind neașteptate și deosebit de încurajatoare.
Acesta a evidențiat faptul că reducerea susținută a markerilor hormonali, împreună cu îmbunătățirea valorilor tensiunii arteriale, deschide perspectiva unui tratament mai simplu pentru unii pacienți.
Astfel, o parte dintre persoanele cu aldosteronism primar ar putea beneficia, în viitor, de un comprimat administrat pentru o perioadă limitată, fără să mai fie necesare procedurile invazive și intervențiile chirurgicale folosite în prezent pentru anumite cazuri.
Deși rezultatele sunt încurajatoare, cercetarea are o limitare importantă: au fost urmăriți doar 14 pacienți. Prin urmare, nu se poate afirma deocamdată că tratamentul va avea același efect asupra tuturor persoanelor cu aldosteronism primar.
Pentru a verifica dacă beneficiile se confirmă la un număr mai mare de pacienți, cercetătorii au început un nou studiu clinic prospectiv, denumit ELIXIR.
Acesta va analiza dacă administrarea tratamentului EASI poate duce la o remisie de durată a afecțiunii hormonale și a hipertensiunii asociate.
Un element important al noii cercetări va fi utilizarea imagisticii moleculare a glandelor suprarenale. Prin această metodă, specialiștii vor încerca să afle dacă tratamentul prelungit determină efectiv dispariția celulelor responsabile de producerea excesivă a aldosteronului.
Dacă ipoteza va fi confirmată, descoperirea ar putea schimba semnificativ tratamentul unei forme de hipertensiune arterială pentru care, până acum, eliminarea cauzei a presupus uneori o intervenție chirurgicală.
Deocamdată, EASI rămâne o abordare aflată în cercetare, iar persoanele cu hipertensiune nu trebuie să întrerupă sau să modifice tratamentul prescris de medic pe baza acestor rezultate.
Studiul a fost publicat în 2026 în revista New England Journal of Medicine, sub titlul „Hyperaldosteronism remission after extended aldosterone synthase inhibition”. DOI: 10.1056/NEJMc2611265.
