Prof. dr. Doina Pleșca atrage atenția că unul dintre cele mai răspândite mituri despre vaccinare continuă să influențeze deciziile părinților și explică de ce prevenția trebuie să înceapă înainte ca bebelușul să se nască.
Vaccinarea copiilor rămâne una dintre cele mai importante metode prin care pot fi prevenite boli infecțioase severe, însă România se confruntă cu o acoperire vaccinală insuficientă.
În acest context, prof. dr. Doina Pleșca, medic pediatru și profesor la UMF „Carol Davila” din București, vorbește despre nevoia de informare corectă a părinților și despre miturile care pot pune în pericol atât sănătatea copiilor, cât și protecția întregii comunități.
Invitată la interviurile DC Medical și DC News, prof. dr. Doina Pleșca a discutat cu jurnalistul Val Vâlcu despre vaccinare, prevenție și despre modul în care medicii ar trebui să comunice cu părinții pentru ca aceștia să poată lua decizii informate.
„Îi dăm prea multe vaccinuri copilului și îi alterăm imunitatea” - un mit, spune medicul
Unul dintre argumentele întâlnite în discuțiile despre vaccinarea copiilor este ideea că organismul unui bebeluș ar fi „suprasolicitat” de vaccinuri. Prof. dr. Doina Pleșca consideră însă că această perspectivă ignoră mediul în care copilul ajunge imediat după naștere.
„Mitul acela că îi dăm prea multe vaccinuri copilului și îi alterăm imunitatea este total eronat. El, din momentul în care iese în lume, din viața intrauterină, intră în contact cu milioane de germeni.
Aceste vaccinuri, fie ele 3, 4, 6, depinde de produsul care este utilizat, sunt infime față de conflictul între el, sugar, și mediul înconjurător care îl predispune în orice moment în a se lupta”, a explicat prof. dr. Doina Pleșca.
Cu alte cuvinte, vaccinurile nu trebuie privite separat de expunerea naturală la microorganisme. Copilul intră permanent în contact cu factori din mediul înconjurător, iar imunizarea urmărește tocmai pregătirea organismului pentru întâlnirea cu anumiți agenți infecțioși care pot provoca boli grave.
Prevenția ar trebui să înceapă încă din timpul sarcinii
Medicul atrage atenția că discuția despre protejarea copilului nu ar trebui să înceapă abia după naștere. Părinții, în special femeile însărcinate, trebuie informați din timp despre metodele prin care pot fi prevenite anumite boli infecțioase.
Prof. dr. Doina Pleșca a dat exemplul virusului sincițial respirator (VSR), una dintre cauzele importante ale infecțiilor respiratorii la sugari în sezonul rece.
„Statisticile anilor anteriori ne arată că cea mai mare rată de internare a sugarilor în anotimpul rece pentru afecțiuni acute sunt bolile acute respiratorii determinate de virusul sincițial respirator. Și că, din nefericire, cam 200.000 de vieți se pierd din cauza acestei infecții, ea determinând forme dintre cele mai severe de afectare pulmonară.
Oare nu e mai simplu să explicăm gravidelor, să le arătăm cazuri, manifestări cât de severe sunt, necesitatea de intubare, antibioterapie, pentru că există marele pericol al acestor foarte mici copii să se suprainfecteze bacterian?
Și doar așa putem să le convingem în număr cât mai mare pentru a preveni în acest mod îmbolnăvirile determinate la copii. Pentru că știm, de exemplu, că peste 93% dintre copiii în primii 2 ani de viață vor dobândi această infecție. Dar depinde foarte mult la ce vârstă o dobândesc.
Dacă o dobândesc ca sugari, vor avea afectare pulmonară. Cu cât vârsta crește, cu atât șansa ca o afectare pulmonară să fie mult mai mică și să facă infecții acute respiratorii înalte. Deci trebuie să gândim pornind de la gravidă.
Iar ea, fiind gravidă, ar trebui să fie informată, nu doar după ce copilul s-a născut, care sunt metodele prin care noi prevenim copii, cel puțin pentru 14 boli, care pot fi prevenibile”, spune medicul.
De ce reacțiile adverse nu trebuie confundate cu un pericol major
Un alt obstacol în calea vaccinării îl reprezintă teama părinților față de reacțiile adverse. Prof. dr. Doina Pleșca subliniază că orice intervenție medicală poate fi asociată cu reacții adverse, însă acestea trebuie evaluate în funcție de frecvență și gravitate:
„De asemenea, trebuie să mai explicăm faptul că orice poate duce la o reacție adversă, dar reacția adversă, în viziunea noastră și evaluând studiile populaționale pe zeci de mii de sugari și de copii, au arătat că cele mai frecvente sunt durerea la locul administrării, respectiv tumefacție, adică umflarea și înroșirea tegumentelor, și nicidecum forme amenințătoare de viață”.
Medicul atrage astfel atenția asupra diferenței dintre reacțiile adverse cunoscute și frecvente și scenariile grave de care se tem uneori părinții.
Mitul vaccinului împotriva rujeolei și autismul
Prof. dr. Doina Pleșca a vorbit și despre una dintre cele mai cunoscute controverse legate de vaccinare: presupusa legătură dintre vaccinul împotriva rujeolei și autism.
„Și trec de la acest mit, ducându-mă la altul foarte important care a impus o alertă în lumea medicală și anume corelația între administrarea vaccinului împotriva rujeolei și apariția autismului.
Cu procese, cu scandaluri care au dus la invalidarea calității medicului care a condus acel studiu pe 12 pacienți pediatrici de a mai exercita activitatea medicală. Și, pe de altă parte, lumea medicală, cel puțin europeană, care a lansat un studiu aprofundat asupra trialurilor întreprinse în a demonstra că nu există nicio corelație.
Și s-au adunat aproape 1.200.000 de copii în diferite trialuri care, prin cuantificarea reacțiilor adverse, au demitizat această eroare care s-a propagat precum pata de ulei”, explică aceasta.
„Nu mai avem boli. De ce să-l mai vaccinez pe copil?”
Un alt motiv pentru care părinții pot amâna sau refuza vaccinarea este impresia că anumite boli au dispărut și, prin urmare, nu mai reprezintă o amenințare.
„Sau oricum nu mai avem boli. De ce să-l mai vaccinez pe copil? Să stăm, să așteptăm, să punem în pericol viața, sănătatea copiilor și nu numai, cred că este o gravă eroare. Sau o altă gândire că oricum copilul va trece printr-o infecție și se va întări imunologic, dar cu prețul vieții, cu prețul complicațiilor care, de fapt, transformă un copil normal într-un copil cu suferință neurologică importantă în unele situații, mutilați prin amputări de segmente, mâini, picioare, ca urmare a necrozelor produse de niște bacterii extrem de agresive”, spune ea.
Un nas care curge nu înseamnă automat că vaccinarea trebuie amânată
Prof. dr. Doina Pleșca atrage atenția și asupra unui aspect practic: părinții pot primi uneori recomandări care îi determină să amâne vaccinarea fără ca acest lucru să fie neapărat justificat:
„Cred că așa trebuie să fim foarte onești, foarte empatici, foarte apropiați de părinți, să le explicăm pericolele și, de asemenea, un lucru pe care eu l-am observat practic, zi de zi, îl reprezintă contraindicațiile. Contraindicații care sunt doar câteva în a contraindica vaccinarea.
Dacă îi curge nasul și are un gât puțin roșu, asta nu-i contraindicație pentru a nu vaccina copilul. Derutăm părinții, evită să mai vină, evită să-și mai vaccineze copiii. Sunt doar niște elemente esențiale.”
Medicul subliniază astfel importanța ca părinții să primească explicații clare de la personalul medical, mai ales atunci când apare o situație care îi face să se întrebe dacă vaccinarea poate fi efectuată.
Ghid pentru părinți și medicii din medicina primară
Pentru a facilita accesul la informații, medicii pediatri au realizat și un ghid dedicat vaccinării copiilor.
„Asta este, poate, și motivul pentru care noi, medicii, pediatrii, ne-am străduit și am realizat un ghid practic deopotrivă pentru colegii noștri din Medicina Primară, dar și pentru părinți. Deci, pe înțelesul tuturor, și care se cheamă vaccinologie pediatrică, se află pe site-ul Societății Române de Pediatrie.
Este liber în a fi citit, parcurs și înțeles, în care ne-am străduit, pe de-o parte, foarte sumar și sintetic să prezentăm bolile împotriva cărora noi putem lupta prin imunizare, care sunt reale contraindicații și la ce vârste putem face acoperirea vaccinală”, precizează aceasta.
Ținta: o acoperire vaccinală de 95%
Prof. dr. Doina Pleșca atrage atenția că există și copii care nu au fost imunizați la momentul recomandat, dar care pot beneficia de recuperarea vaccinurilor.
„De asemenea, există o categorie nu redusă, semnificativă de copii care nu au fost imunizați. Păi, ei pot să intre în recuperare de vaccinuri la orice vârstă. Scopul nostru este să atingem acel 95%, care reprezintă modalitatea prin care răspândirea infecțiilor este limitată.”
Atingerea unei acoperiri vaccinale ridicate nu îi protejează doar pe cei vaccinați. Este importantă și pentru persoanele care, din cauza unor boli sau tratamente, pot avea un sistem imunitar compromis.
„Oare nu merită adultul sau adolescentul sau copilul imunodeprimat, printr-o boală malignă, o leucemie, un cancer, o tumoră solidă? Adulții cu aceeași patologie sau alte boli care necesită imunosupresie, tocmai pentru a se vindeca, să se îmbolnăvească și să aibă viața în pericol, doar pentru că noi nu am realizat această acoperire vaccinală eficientă, sunt doar câteva întrebări pe care ar trebui să ni le ridicăm fiecare, să conștientizăm importanța acestui comportament de medic responsabil de sănătatea nu doar a copiilor, ci a întregii populații”, a concluzionat rof. dr. Doina Pleșca.