Durerea de spate sau amorțeala membrelor trimit anual mii de români la medic, însă mulți greșesc ordinea specialităților medicale. Lipsa unei direcționări clare prelungește suferința și amână tratamentul potrivit.
Dr. Vadim Palii, medic primar neurochirurgie la Spitalul Clinic SANADOR, explică pașii exacți pe care trebuie să îi urmeze un bolnav înainte de a intra în cabinetul unui neurochirurg și care este momentul în care operația devine inevitabilă.
Consultația inițială și investigațiile imagistice
În mod ideal, un pacient nu trebuie să rezerve o consultație la neurochirurg din proprie inițiativă, fără un dosar medical gata pregătit. Drumul spre vindecare începe în cabinetul medicului de familie sau al specialistului în neurologie.
Neurologul este cel care realizează un examen clinic amănunțit, testează reflexele și identifică zonele cu probleme. Tot el recomandă și investigațiile imagistice de înaltă performanță, cum este examenul RMN, esențial pentru un diagnostic de certitudine.
Când se impune vizita la medicul neurochirurg
Trimiterea către neurochirurgie se face doar atunci când analizele din laborator și imaginile medicale arată o leziune fizică clară care comprimă nervii sau măduva spinării.
"Teoretic, pacientul ar trebui să ajungă la neurochirurg deja investigat, adică după ce a fost evaluat de medicul de familie sau de medicul specialist. Pacientul ajunge la neurolog, iar neurologul face un examen clinic și recomandă investigațiile necesare.
În momentul în care pacientul are un RMN care confirmă o suferință, de exemplu o hernie de disc cervicală, este bine să ajungă la neurochirurg", a explicat dr. Vadim Palii, medic primar neurochirurgie la Spitalul Clinic SANADOR, în exclusivitate la DC Medical și DC News.
Când se ajunge la intervenția chirurgicală
Prezența unei hernii de disc pe rezultatul RMN nu înseamnă automat o operație. Neurochirurgul evaluează corelația dintre imaginile obținute și simptomele reale ale omului din fața sa.
Intervenția chirurgicală devine o opțiune fermă în două situații clare: atunci când tratamentele conservatoare (medicamentele antiinflamatoare, infiltrațiile și kinetoterapia) nu mai reduc durerea după câteva săptămâni, sau atunci când apare un deficit neurologic sever. Scăderea forței în mână sau picior, tulburările de mers și pierderea controlului sfincterian reprezintă urgențe medicale absolute care trimit pacientul direct pe masa de operație.
O altă problemă importantă în practica medicală actuală este stabilirea autorității în alegerea tratamentului. Din cauza volumului mare de informații accesibile pe internet, mulți oameni vin în cabinetul neurochirurgului cu idei preconcepute despre tehnica prin care vor să fie operați.
Dr. Vadim Palii atrage atenția că o astfel de abordare nu este una corectă și face o analogie simplă, din viața de zi cu zi, pentru a explica rolul fiecăruia în acest proces.
"În practică, pacienții vin uneori deja cu o "strategie" sau cu idei despre cum ar trebui tratați, spunând: "Eu vreau să mă operați așa". Există o tendință de a orienta decizia medicală în funcție de preferințele pacientului. Dar, din punctul meu de vedere, este ca atunci când mașina se strică: te duci la mecanic și nu îi spui exact cum să o repare, ci îl lași să decidă soluția tehnică.
Tehnica chirurgicală depinde de patologie și este, în opinia mea, atribuția chirurgului. Depinde de tipul herniei, de localizarea ei, de gradul de migrare. Chirurgul decide ce este cel mai potrivit pentru pacient. Dacă vorbim strict de tehnici microchirurgicale, microscopice sau endoscopice, diferențele pentru pacient nu sunt foarte mari.
Diferențele sunt mai ales pentru chirurg: de exemplu, în microchirurgie avem microscop operator, iar în endoscopie lumina este integrată în vârful instrumentului. Alegerea depinde în mare măsură de experiența chirurgului. În esență, chirurgul trebuie să decidă ce tehnică este optimă pentru fiecare patologie", a explicat dr. Vadim Palii, medic primar neurochirurgie la Spitalul Clinic SANADOR, în exclusivitate la DC Medical și DC News.