Glezna este o articulație esențială pentru mobilitate, dar și foarte predispusă accidentărilor. Entorsele și luxațiile afectează ligamentele și capsula articulară, iar tratamentul corect este crucial pentru refacerea completă și prevenirea complicațiilor.
Chirurgia gleznei este o zonă sensibilă, frecvent traumatizată. Accidentele apar adesea când călcăm strâmb, afectând atât persoanele inactive, cât și pe cele care fac sport intens. Dar care este diferența între o entorsă și o luxație?
"Chirurgia gleznei este o zonă sensibilă, destul de frecvent traumatizată. Se întâmplă să călcăm strâmb. Se spune că astfel de accidente apar fie la persoanele care nu fac prea multă mișcare, fie la cele care fac foarte multă mișcare, implicându-se în diverse sporturi, și astfel ajung să-și luxeze glezna.
Care este diferența între o entorsă și o luxație?", a întrebat jurnalistul Val Vâlcu.
Luxațiile gleznei sunt mai rare decât cele ale umărului sau cotului, deoarece articulația gleznei este foarte stabilă. Atât în luxație, cât și în entorsă, ligamentele și capsula articulară se pot întinde sau rupe. Diferența esențială: în luxație oasele se deplasează, iar în entorsă rămân în poziția corectă, explică dr. Codrin Huszar, medic ortoped la Spitalul Clinic SANADOR.
"Luxațiile gleznei sunt mai rare decât cele ale umărului sau cotului, deoarece glezna este o articulație foarte congruentă, oasele sunt foarte stabile unul față de celălalt, și de aceea e mai greu să se luxeze.
Atât în luxație, cât și în entorsă, ligamentele care țin oasele în poziția corectă și capsula articulară - acel manșon care înconjoară oasele articulației - se pot întinde sau rupe, într-o măsură mai mică sau mai mare. Diferența este că, în luxație, oasele rămân într-o poziție vicioasă după ruperea ligamentelor și trebuie intervenit pentru a aduce articulația în poziția corectă.
În entorsă, ligamentele se pot rupe parțial sau complet, dar oasele rămân în poziția corectă", a explicat dr. Codrin Huszar, medic primar ortopedie și traumatologie cu competență în chirurgie artroscopică, la Spitalul Clinic SANADOR, în exclusivitate la DC Medical și DC News.
Imobilizarea poate fi suficientă pentru refacerea ligamentelor gleznei, iar ghipsul este tot mai rar folosit. Ortezele moderne oferă confort și permit aplicarea tratamentelor locale, apropiindu-se ca eficiență de imobilizarea clasică. Complexitatea leziunilor și experiența medicului determină succesul tratamentului.
"În unele cazuri, imobilizarea este suficientă. Astăzi, se folosește mai rar ghipsul, deoarece există orteze moderne. Aceste dispozitive sunt ușor de găsit pe piață, sunt mai comode și pot fi scoase pentru baie sau pentru aplicarea unui gel antiinflamator. Cu cât o orteză este mai performantă, cu atât imobilizarea oferită de ea se apropie de cea a ghipsului.
Trebuie subliniat că este un capitol foarte complex: există foarte multe ligamente în jurul gleznei care contribuie la stabilizarea articulației. Combinarea diferitelor leziuni poate fi foarte variată - un ligament se poate rupe parțial sau complet, sau se pot rupe mai multe ligamente, ducând chiar la luxații.
Cu cât medicul este mai experimentat și are o cunoaștere mai amplă a acestor afecțiuni, cu atât poate ghida mai corect tratamentul", a explicat dr. Codrin Huszar, medic primar ortopedie și traumatologie cu competență în chirurgie artroscopică, la Spitalul Clinic SANADOR, în exclusivitate la DC Medical și DC News.