Alerta privind bolile infecțioase revine în atenția publică. La Arad a fost confirmat primul caz de hantavirus din anul 2026 în România, de la apariția focarului de pe nava de croazieră MV Hondius. În perioada 2023-2026, pe teritoriul țării s-au înregistrat în total 15 cazuri.
Deși subiectul generează îngrijorare, specialiștii fac apel la calm. Riscul real în România este scăzut. Acest virus nu are o răspândire ușoară între oameni. Există diferențe majore între virusul care circulă în România și cel din focarele externe, iar modul de transmitere este complet diferit față de gripă sau Covid-19. Pentru potențialul pandemic al unei boli, definitorie este abilitatea de transmitere de la un om la altul, nu rata mortalității.
"Virusul implicat în focarul de pe nava de croazieră MV Hondius (hantavirus andin) este unul dintre cele care circulă în natură în America de Sud și se transmite rar de la om la om (doar în condiții de contact strâns și prelungit). Cei implicați (pasagerii și echipajul) au fost evaluați medical și izolați (nu integrați anonim în comunitate)", a explicat dr. Tudor Ciuhodaru, medic primar medicină de Urgență, pe pagina sa de Facebook.
Hantavirusul nu reprezintă o descoperire medicală nouă și nu provoacă o boală apărută recent. Oamenii de știință au identificat virusul în anii 1970 în zona râului Hantan din Coreea de Sud. Ulterior, în 1995, virusul Andes a fost detectat în Argentina și Chile, numele său fiind inspirat de Munții Anzi (Orthohantavirus andesense). În anul 2025, hantavirusul a captat atenția publică în SUA, după ce o autopsie a stabilit că Betsy Arakawa, soția actorului Gene Hackman, a murit din cauza acestei infecții.
Hantavirusul nu este un singur organism, ci o întreagă familie de virusuri prezente la rozătoare. Dintre acestea, doar 10 tulpini se pot transmite la om.
La nivel global, infecția este relativ rară, cu un număr anual cuprins între 10.000 și 100.000 de cazuri, majoritatea concentrate în Asia și Europa. În Europa, medicii raportează mii de cazuri în fiecare an, în special în zonele de nord și de centru, unde circulă virusul Puumala.
Boala poate deveni gravă și prezintă o rată ridicată de mortalitate. În Asia și Europa, decesele variază de la mai puțin de 1% la aproximativ 15%. În schimb, în America, rata de deces poate ajunge până la 50%, în funcție de tulpina implicată și de severitatea afecțiunii.
Rozătoarele reprezintă gazdele principale ale hantavirusului în natură. Fiecare tulpină virală are o asociere specifică cu o anumită specie de rozătoare. Aceste animale sunt doar purtătoare pe termen lung și nu dezvoltă semne vizibile de boală. Transmiterea de la om la om este un fenomen extrem de rar, iar singura tulpină documentată în acest sens este virusul Andes.
Calea principală prin care oamenii contractează virusul este inhalarea de aerosoli. Aceștia conțin salivă, urină sau fecale de șoarece. De asemenea, pericolul apare prin inhalarea de praf care conține agentul patogen, un fenomen des întâlnit în timpul curățeniei în spații închise și prăfuite unde au trăit rozătoare infectate.
Alte modalități de infectare includ:
În mod obișnuit, hantavirusul nu se transmite de la o persoană la alta. Excepția confirmată este virusul Andes, răspândit de șobolanii pigmei de orez cu coadă lungă, o specie comună în zonele agricole și în jurul gospodăriilor.
Transmiterea interumană pentru virusul Andes implică un contact fizic apropiat și prelungit. Cazurile apar mai ales în interiorul familiilor sau în rândul personalului medical care îngrijește pacienți simptomatici. Transmiterea se produce prin contact direct, salivă, picături respiratorii și prin tractul digestiv, cu o incidență maximă în faza prodromală a bolii (perioada de debut).
Fereastra de transmitere pentru virusul Andes este scurtă, de aproximativ o zi. Pacienții au cel mai mare nivel de contagiozitate în ziua în care se instalează febra, conform precizărilor oferite de microbiologul dr. Gustavo Palacios, directorul Centrului pentru Științe Genomice din cadrul Institutului de Cercetare Medicală pentru Boli Infecțioase al Armatei SUA. Dr. Palacios estimează că, de-a lungul timpului, s-au înregistrat mai puțin de 300 de cazuri de transmitere interumană și în jur de 3.000 de infecții andine în total. Fereastra scurtă de infecție și perioada lungă de incubație fac ca urmărirea contactelor să fie o misiune dificilă.
Simptomele hantavirozei apar de regulă într-un interval de 1-6 săptămâni de la momentul expunerii. Tabloul clinic este influențat direct de specia de virus și de regiunea geografică. Există două forme majore de manifestare:
Această formă este provocată de virusurile din America de Nord, Centrală și de Sud (cum sunt virusul Sin Nombre, virusul New York sau virusul Andes).
Această formă este specifică hantavirusurilor din Europa Centrală, de Est și Asia (tulpinile Puumala, Hantaan sau Dobrava).
Prezentarea la unitățile medicale este obligatorie în cazul apariției unui sindrom pseudogripal care se agravează progresiv în decurs de câteva zile, dacă există un context epidemiologic clar. Acest context presupune o expunere sau un contact cu rozătoarele în antecedente, cu 1-6 săptămâni înainte de debutul simptomelor.
COVID, impact asupra sistemului gastrointestinal. Detaliul pe care trebuie să îl știi dacă ai avut COVID.
Revine masca de protecție. Boala care a explodat. Se înregistrează o creștere alarmantă a infecțiilor.
Ce s-a întâmplat cu adevărat cu graficele COVID care apăreau zilnic la TV? Răspunsul te va surprinde.
COVID-19 distruge vasele de sânge în mod neașteptat. Pune viața în pericol.