De ce unele persoane nu se îmbolnăvesc

Un număr extrem de mic de persoane din lume trăiesc cu o mutație genetică rară care le oferă un avantaj uimitor: rezistența la aproape toate virusurile. Ceea ce inițial părea o vulnerabilitate la infecții bacteriene s-a transformat într-un mister medical cu implicații uriașe pentru viitorul medicinei.

Cum a fost identificată mutația

Acum mai bine de 15 ani, imunologul Dusan Bogunovic, profesor la Columbia University, a descoperit legătura dintre un deficit al proteinei ISG15 și acest tip neobișnuit de protecție antivirală. Persoanele afectate dezvoltă o inflamație ușoară, permanentă, în tot corpul - un răspuns imun care blochează intrarea și multiplicarea virusurilor, de la gripă și rujeolă până la varicelă.

Inflamația protectoare care ține virusurile la distanță

Analizele au arătat că, deși organismul acestor pacienți se confruntă constant cu virusuri, simptomele tipice de boală nu apar niciodată.

"Am realizat că acești indivizi ascund un mecanism natural de apărare care ar putea fi replicat la scară largă", explică Bogunovic.

Terapia care imită imunitatea naturală

Într-un studiu publicat în Science Translational Medicine, echipa sa a reușit să reproducă efectul protector printr-o terapie experimentală bazată pe mRNA. Administrată pe cale nazală la șoareci și hamsteri, aceasta a împiedicat replicarea virusurilor gripale și a SARS-CoV-2, reducând severitatea bolii.

Cum funcționează noul tratament

Spre deosebire de deficitul natural de ISG15, care activează peste 60 de proteine, terapia experimentală stimulează doar 10 proteine-cheie responsabile de protecția antivirală. Mesajele genetice (mRNA) sunt introduse în celule prin nanoparticule lipidice, determinând organismul să producă rapid proteinele necesare pentru a bloca virusurile.

O strategie pentru viitoarele pandemii

Cercetătorii cred că această tehnologie ar putea fi folosită pentru a proteja persoanele vulnerabile - cum ar fi cadrele medicale sau rezidenții din centre de îngrijire - în primele faze ale unei pandemii. Protecția durează aproximativ trei-patru zile, timp suficient pentru a reduce riscul de infectare în contact direct cu virusul.

Provocările care rămân

Deși rezultatele sunt promițătoare, există încă obstacole tehnice. Livrarea eficientă a nanoparticulelor la nivel pulmonar și determinarea exactă a duratei protecției reprezintă principalele etape ce trebuie perfecționate înainte de testarea pe oameni.

Descoperirea pornită dintr-o mutație genetică rară ar putea schimba complet modul în care luptăm cu virusurile. Dacă va fi validată și pe oameni, terapia ar putea deveni o armă universală împotriva viitoarelor epidemii și pandemii.