Un tratament administrat o singură dată la opt săptămâni ar putea face o diferență importantă pentru adolescenții care trăiesc cu HIV.
Injecțiile administrate la fiecare opt săptămâni au controlat mai bine HIV decât comprimatele zilnice în studiul realizat pe 476 de adolescenți.
Doar 2 adolescenți din grupul injectabil au avut o recidivă virală confirmată, față de 15 dintre cei care au luat comprimate zilnic.
94% dintre participanții care au primit injecții au spus că această variantă este mult mai ușor de suportat decât tratamentul zilnic.
Deși tratamentul injectabil este disponibil în SUA, Europa și alte țări cu venituri ridicate, accesul lui rămâne foarte limitat în Africa, unde trăiesc aproximativ 9 din 10 adolescenți cu HIV.
Pentru un adolescent, un tratament care trebuie luat în fiecare zi poate însemna mai mult decât o simplă rutină medicală. Poate atrage atenția celor din jur, poate deveni greu de respectat în timpul școlii, călătoriilor sau activităților sociale și poate fi asociat cu stigmatizarea.
Tocmai de aceea, cercetătorii de la University College London au analizat dacă o alternativă administrată la intervale mult mai mari ar putea ajuta adolescenții care trăiesc cu HIV.
Rezultatele studiului LATA (Long-Acting Treatment in Adolescents), publicate în revista The Lancet, indică un control viral mai bun cu tratamentul injectabil cu acțiune prelungită, administrat o dată la opt săptămâni, decât cu terapia standard bazată pe comprimate zilnice.
„Adolescenții seropozitivi, ca grup, au avut în trecut rezultate mai slabe la tratamentul cu antiretrovirale în comparație cu adulții. Există hărțuire și stigmatizare asociate cu administrarea zilnică a comprimatelor. Medicamentele injectabile cu acțiune de lungă durată, administrate o dată la două luni, pot ajuta tinerii să ducă o viață mai normală”, a declarat Sarah Pett, cercetătoare principală a studiului LATA, din cadrul Unității de Studii Clinice Inovatoare a UCL.
Studiul a fost realizat în cinci clinici din Kenya, Africa de Sud, Uganda și Zimbabwe și a inclus 476 de adolescenți cu vârste între 12 și 19 ani.
Participanții au fost repartizați aleatoriu în două grupuri. Unul a continuat tratamentul standard, cu comprimate administrate zilnic, iar celălalt a primit tratament injectabil cu acțiune prelungită, bazat pe cabotegravir și rilpivirină.
Tinerii incluși în studiu urmau deja terapia cu comprimate de mai mult de un an. Toți aveau încărcătura virală complet suprimată, adică virusul era nedetectabil în sânge, și nu avuseseră anterior un eșec terapeutic. Aproape toți participanții fuseseră infectați cu HIV încă de la naștere.
După 96 de săptămâni, diferența dintre cele două grupuri a devenit evidentă.
În grupul care a primit injecții, doar doi adolescenți, adică aproximativ 1%, au prezentat o recidivă virală confirmată. În grupul care a luat comprimate zilnic, au fost 15 adolescenți, aproximativ 6%.
În cadrul studiului, recidiva virală confirmată a fost definită prin două măsurători ale încărcăturii virale, efectuate la cel puțin șapte zile distanță.
Tratamentul antiretroviral nu elimină HIV din organism, însă împiedică virusul să se multiplice eficient. Atunci când terapia funcționează, cantitatea de virus din sânge poate ajunge la un nivel atât de mic încât devine nedetectabilă prin testele utilizate.
Menținerea supresiei virale este esențială pentru sănătatea persoanei care trăiește cu HIV. Creșterea încărcăturii virale poate favoriza, pe termen lung, afectarea sistemului imunitar și creșterea numărului de celule infectate latent. În anumite situații, poate exista și riscul transmiterii infecției către alte persoane.
De aceea, faptul că mai puțini adolescenți din grupul tratat injectabil au prezentat recidivă virală este unul dintre rezultatele importante ale studiului.
Sarah Pett subliniază că diferența observată la adolescenți este deosebit de relevantă.
„Beneficiile acestei forme de tratament pentru adolescenți sunt mai mari decât cele observate la adulți. Studiile anterioare efectuate pe adulți au arătat doar că medicamentele injectabile nu sunt mai puțin eficiente decât comprimatele”, a explicat cercetătoarea.
Un alt rezultat al cercetării ține de experiența propriu-zisă a adolescenților.
94% dintre cei care au primit tratamentul injectabil cu acțiune de lungă durată au declarat că injecțiile administrate o dată la opt săptămâni au fost mult mai ușor de suportat decât administrarea zilnică a medicamentelor.
Pentru această categorie de pacienți, avantajul nu este doar numărul mai mic de administrări. Reducerea frecvenței tratamentului poate însemna și mai puține situații în care adolescentul trebuie să își amintească zilnic că trebuie să ia medicamente, să le păstreze sau să explice altora de ce le folosește.
„Rezultatele noastre susțin extinderea accesului la medicamentele injectabile pentru grupuri precum adolescenții, care ar putea avea rezultate mai slabe cu comprimatele zilnice. Nouă din zece adolescenți cu HIV trăiesc în Africa, însă, în prezent, acest tratament nu le este accesibil”, a mai declarat Sarah Pett.
Aici apare una dintre marile probleme evidențiate de cercetători.
Tratamentul injectabil nu este încă o alternativă ușor accesibilă în multe dintre țările africane. Preparatele sunt mai scumpe decât comprimatele standard, deoarece medicamentele sunt încă protejate de brevet, iar producția lor implică costuri mai mari.
Există și obstacole logistice. Rilpivirina trebuie păstrată la frigider în timpul aprovizionării și depozitării, iar administrarea injecțiilor necesită personal medical calificat și vizite la clinică o dată la opt săptămâni.
În schimb, persoanele care urmează tratamentul cu comprimate pot avea, în anumite situații, programări medicale la intervale mai mari, de exemplu o dată la trei sau șase luni.
În plus, în prezent nu există un acord privind o versiune generică a acestei combinații injectabile, ceea ce limitează și mai mult posibilitatea de reducere a costurilor.
Adolescenții cu vârsta de 12 ani și peste, precum și adulții, pot primi tratament injectabil în SUA, Europa și alte țări cu venituri ridicate.
În Africa, însă, accesul rămâne limitat la câteva clinici.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă în prezent tratamentul injectabil ca opțiune alternativă pentru adulții și adolescenții care urmează terapia zilnică, au reușit să își suprime virusul și nu au hepatită B activă.
Rezultatele studiului LATA ar putea contribui la consolidarea argumentelor pentru utilizarea acestei forme de tratament în cazul adolescenților.
Diferența dintre disponibilitatea tratamentelor în țările cu venituri ridicate și cea din Africa ridică o problemă importantă de acces la îngrijire.
Dr. Deborah Ford, autoarea corespondentă a studiului, avertizează că lipsa tratamentelor injectabile în Africa ar putea accentua diferențele existente în îngrijirea persoanelor cu HIV.
„Lipsa disponibilității tratamentelor injectabile în Africa riscă să sporească inegalitățile în îngrijirea persoanelor cu HIV, lăsând majoritatea persoanelor care trăiesc cu HIV fără acces la tratamentele disponibile în țările cu venituri ridicate”, a declarat aceasta.
Problema ar putea deveni și mai importantă pe măsură ce sunt dezvoltate medicamente injectabile de generații noi.
„Această discrepanță se poate adânci și mai mult odată cu testarea medicamentelor injectabile de a doua și a treia generație, care ar putea necesita administrarea a doar două doze pe an”, a adăugat dr. Ford.
Mutsa Bwakura-Dangarembizi, medic implicat în studiu și investigator principal al centrului din Harare, Zimbabwe, a descris rezultatele ca fiind importante pentru adolescenții care trăiesc cu HIV.
„Constatarea studiului LATA conform căreia injecțiile administrate la fiecare opt săptămâni au fost mult mai eficiente în menținerea virusului la un nivel nedetectabil, au fost bine tolerate și au fost preferate în mod clar de adolescenți este o veste cu adevărat încântătoare”, a declarat aceasta.
Totuși, cercetătoarea atrage atenția că rezultatul studiului trebuie privit împreună cu realitatea accesului la tratament.
„Ne confruntăm în prezent cu o problemă majoră în Africa și în alte țări cu venituri mici și medii, unde aceste preparate injectabile cu acțiune prelungită pur și simplu nu sunt disponibile”, a spus Bwakura-Dangarembizi.
În opinia sa, accesul la aceste medicamente trebuie extins pentru ca beneficiile observate în studiul LATA să poată ajunge tocmai la grupurile pentru care această formă de tratament ar putea fi deosebit de importantă: adolescenții care trăiesc cu HIV.
Studiul LATA a fost publicat în The Lancet în 2026.
Accesul la medicamente de ultimă generație a asigurat succesul în lupta cu HIV/SIDA.
Val Vâlcu a ridicat două probleme majore ale pacienților cu HIV. Ce i-a răspuns ministrul Alexandru Rafila.
Una din cele mai mari rate de infecţie cu HIV din lume este în Rusia. Se crede că aproximativ 1% din populaţia ţării ar fi infectată.
Astrocitele, un anumit tip de celule ale creierului, pot ”adăposti” HIV și răspândi virusul în celulele imune.