HIV și sănătatea ochilor la vârsta a treia: afecțiunea care i-a surprins pe cercetători.

Ce trebuie să știi

• 63% dintre participanții cu HIV prezentau semne clinice de ochi uscat, față de 51% dintre cei fără HIV.

• Insuficiența lacrimală moderată până la severă a fost aproape identică: 34% în grupul cu HIV și 33% în grupul fără HIV.

• Disfuncția glandelor meibomiene, care contribuie la protejarea filmului lacrimal, a fost mai frecventă la persoanele cu HIV: 20% față de 8%.

• Afecțiunile oculare grave care pot amenința vederea, precum degenerescența maculară și retinopatia diabetică, au fost rare în ambele grupuri.

HIV poate lăsa urme asupra ochilor chiar și atunci când virusul este controlat

Tratamentul modern pentru HIV a schimbat radical perspectiva asupra infecției. Persoanele care urmează terapia antiretrovirală și obțin supresie virală pot avea o viață lungă, iar încărcătura virală poate ajunge atât de scăzută încât virusul nu se transmite pe cale sexuală.

Dar ce se întâmplă cu organismul pe măsură ce acești oameni îmbătrânesc? O echipă de cercetători a căutat răspunsul analizând unul dintre cele mai importante simțuri: vederea.

Studiul, publicat în revista Viruses, este primul care descrie în mod cuprinzător sănătatea oculară a adulților de 60 de ani și peste care trăiesc cu HIV și au o supresie virală durabilă, comparativ cu persoane de aceeași vârstă fără HIV.

Cercetarea a fost condusă de Alison G. Abraham, Ph.D., MS, MHS, vicepreședintă pentru educație și profesoară în cadrul Departamentului de Epidemiologie al Colorado School of Public Health, cu o funcție secundară în Departamentul de Oftalmologie al University of Colorado Anschutz Medical Campus.

Abraham cercetează de zeci de ani HIV, îmbătrânirea sănătoasă și pierderea simțurilor.

„Vederea este unul dintre simțurile principale pe care ne bazăm”, explică cercetătoarea. Iar pentru o persoană în vârstă, apariția unor probleme de vedere poate însemna mult mai mult decât dificultatea de a citi un text mic: poate afecta independența, mobilitatea și, în cele din urmă, calitatea vieții.

74 de persoane cu HIV, comparate cu 65 fără HIV

Cercetarea, cunoscută drept „HIV Vision Study”, face parte dintr-un efort național de cercetare colaborativă derulat prin intermediul National Institutes of Health (NIH), care urmărește să înțeleagă și să reducă impactul bolilor cronice asupra persoanelor care trăiesc cu HIV.

Pentru această analiză, cercetătorii au comparat:

• 74 de adulți în vârstă care trăiau cu HIV, cu infecția bine controlată;

• 65 de adulți de aceeași categorie de vârstă, fără HIV.

Între 2021 și 2023, participanții au trecut printr-o serie de evaluări oftalmologice și teste privind funcția vizuală la Wilmer Eye Institute al Johns Hopkins University din Maryland.

Rezultatele au arătat că, în multe privințe, persoanele cu HIV se descurcau bine.

Totuși, au existat câteva diferențe.

Mai multe erori de refracție și cataractă în grupul cu HIV

Aproximativ 15% dintre participanții cu HIV prezentau o eroare de refracție necorectată, comparativ cu 5% dintre persoanele fără HIV.

O eroare de refracție apare atunci când forma globului ocular împiedică focalizarea corectă a luminii și, implicit, obținerea unei imagini clare. Miopia, hipermetropia și astigmatismul sunt exemple de erori de refracție.

Diferența a fost și mai vizibilă în cazul cataractei.

Aproximativ jumătate dintre persoanele cu HIV îndeplineau criteriile studiului pentru cataractă sau trecuseră anterior printr-o intervenție chirurgicală pentru cataractă. În grupul fără HIV, proporția a fost de aproximativ 20%.

Cataracta este o afecțiune frecventă odată cu înaintarea în vârstă, în care cristalinul, în mod normal transparent, devine opac și poate încețoșa vederea.

Cu toate acestea, cercetătorii nu au găsit o diferență îngrijorătoare în ceea ce privește unele dintre cele mai grave boli oculare.

Degenerescența maculară și retinopatia diabetică au fost rare

Afecțiuni care pot amenința serios vederea, precum degenerescența maculară și retinopatia diabetică, au fost rare în ambele grupuri.

Acest rezultat susține ideea că adulții în vârstă cu HIV bine controlat se pot descurca relativ bine din punct de vedere ocular în era tratamentelor antiretrovirale moderne.

Dar tocmai aici apare surpriza studiului.

„Marea surpriză”: ochiul uscat a fost extrem de frecvent

Cercetătorii se așteptau la anumite probleme asociate înaintării în vârstă. Ceea ce i-a atras însă atenția lui Abraham a fost frecvența sindromului ochiului uscat.

Semne clinice ale acestei afecțiuni au fost identificate la:

63% dintre persoanele cu HIV, comparativ cu 51% dintre cele fără HIV.

Diferența devine și mai interesantă atunci când cercetătorii au analizat insuficiența lacrimală moderată până la severă. Aici valorile au fost aproape identice:

34% în grupul cu HIV versus 33% în grupul fără HIV.

Prin urmare, diferența dintre cele două grupuri în ceea ce privește definiția generală a sindromului ochiului uscat pare să fie explicată, cel puțin parțial, de alte modificări ale suprafeței oculare.

Una dintre ele este disfuncția glandelor meibomiene, întâlnită la 20% dintre participanții cu HIV, comparativ cu doar 8% dintre cei fără HIV.

Aceste glande se află în pleoape și produc componente uleioase care ajută la stabilizarea filmului lacrimal și la reducerea evaporării lacrimilor.

De ce ar putea HIV să favorizeze ochiul uscat?

Răspunsul nu este încă sigur.

Cercetătorii suspectează însă că ar putea exista o legătură cu faptul că infecția cronică cu HIV poate fi asociată cu activare imunitară persistentă și inflamație de nivel scăzut, chiar și atunci când virusul este suprimat în sânge prin tratament.

„HIV poate afecta țesuturile oculare, iar activarea imunitară persistentă poate apărea chiar și în cazul supresiei virale sistemice”, explică Abraham.

O ipoteză este că procesele inflamatorii locale ar putea contribui la apariția unor probleme ale suprafeței oculare. Studiul actual nu a fost însă conceput pentru a demonstra acest mecanism.

Cu alte cuvinte, cercetătorii au observat asocierea, dar nu pot spune încă faptul că HIV este cauza directă a ochiului uscat.

O problemă greu de diagnosticat doar după simptome

Sindromul ochiului uscat este mai complicat decât pare.

O persoană poate simți mâncărime, usturime sau senzația că are ceva în ochi. În forme mai severe, ochii pot avea o senzație asemănătoare cu cea produsă de „hârtia abrazivă”, iar deschiderea lor poate deveni dificilă și dureroasă.

Dar există o particularitate importantă: intensitatea simptomelor nu corespunde întotdeauna cu ceea ce observă medicul la examinarea ochiului.

Unii pacienți pot avea simptome puternice fără semne clinice evidente. Alții pot avea modificări obiective ale suprafeței oculare, dar să nu acuze simptome importante.

De ce se întâmplă acest lucru?

Una dintre explicațiile posibile ține de sensibilitatea corneei la durere. Abraham consideră că viitoarele cercetări ar trebui să analizeze inclusiv dacă HIV poate modifica această sensibilitate.

Dacă oamenii de știință vor înțelege mai bine relația dintre inflamație, nervii corneei și HIV, ar putea apărea și noi modalități de tratament.

HIV și ochii: o problemă care a fost mai puțin studiată în ultimii ani

În anii 1980 și la începutul anilor 1990, când epidemia de HIV și SIDA era în plină desfășurare, cercetările s-au concentrat în mare parte asupra persoanelor cu imunitatea sever compromisă.

Unele persoane cu HIV dezvoltau atunci retinopatia asociată HIV, o afecțiune neinfecțioasă care poate afecta retina — țesutul aflat în partea posterioară a ochiului, responsabil de detectarea luminii și transmiterea informațiilor vizuale către creier.

Între timp, tratamentele pentru HIV au devenit mult mai eficiente. Din ce în ce mai multe persoane își pot controla infecția pe termen lung.

Paradoxal, această reușită medicală a făcut ca unele întrebări mai vechi să fie lăsate în plan secund.

„Multe persoane cu HIV duc o viață lungă și sănătoasă”, spune Abraham. Totuși, chiar și în cazul tratamentului eficient, pot persista niveluri reduse de inflamație cronică.

Această inflamație este considerată una dintre posibilele explicații pentru faptul că persoanele cu HIV pot dezvolta anumite boli cronice, precum afecțiuni cardiovasculare sau renale, la vârste mai tinere.

Iar ochiul nu este separat de restul organismului.

Examinarea oftalmologică ar trebui să facă parte din îngrijirea persoanelor cu HIV

Autorii studiului subliniază importanța examinărilor oftalmologice de rutină, în special pe măsură ce persoanele cu HIV înaintează în vârstă.

Concluzia nu înseamnă că orice persoană cu HIV va dezvolta probleme de vedere. Din contră, rezultatele arată că persoanele cu HIV bine controlat se descurcă relativ bine din multe puncte de vedere.

Însă frecvența crescută a semnelor de ochi uscat indică necesitatea unei atenții mai mari asupra sănătății suprafeței oculare.

Iar recomandarea este relevantă și pentru populația generală. Vederea se poate modifica odată cu înaintarea în vârstă, iar multe afecțiuni oculare pot evolua fără simptome evidente la început.

Cercetătorii vor să aducă oftalmologia mai aproape de pacienți

Pentru Abraham, următorul pas nu înseamnă doar descoperirea mecanismelor prin care HIV ar putea influența ochiul, ci și găsirea unor modalități prin care oamenii să poată ajunge mai ușor la îngrijire medicală.

Îmbătrânirea populației și creșterea numărului de persoane care au nevoie de servicii oftalmologice vin într-un moment în care este prognozat un deficit de personal specializat.

De aceea, cercetătoarea pledează pentru modele integrate de îngrijire, inclusiv în comunitățile în care accesul la oftalmologi este dificil.

Ideea este ca serviciile legate de vedere, HIV și îmbătrânire să poată fi integrate într-un sistem accesibil și rezonabil ca preț.

„Pasiunea mea este să ajut oamenii să aibă acces la îngrijire”, spune Abraham.

Ce arată, de fapt, studiul?

Cercetarea nu demonstrează că HIV provoacă direct sindromul ochiului uscat. Ea arată însă o asociere care merită investigată, într-o categorie de pacienți care a fost mai puțin studiată în era terapiei antiretrovirale moderne.

Pentru persoanele de peste 60 de ani care trăiesc cu HIV și au virusul bine controlat, mesajul cercetătorilor este, în ansamblu, unul încurajator: sănătatea oculară este bună în multe privințe, iar bolile grave care amenință vederea au fost rare în studiul analizat.

În același timp, ochiul uscat iese clar în evidență ca problemă frecventă și rămâne o întrebare deschisă: este inflamația persistentă asociată HIV unul dintre motivele pentru care suprafața ochiului este mai vulnerabilă?

Răspunsul ar putea veni din studii mai ample, care să urmărească în timp pacienții și să analizeze inclusiv inflamația oculară și sensibilitatea corneei.

Sursa: Alison G. Abraham et al., Eye Health and Visual Function in Older Adults With Well-Controlled HIV, revista Viruses (2026), DOI: 10.3390/v18040431.