Un medicament împotriva cancerului schimbă modul în care organismul luptă cu tumorile: în loc să distrugă direct celulele care se divid rapid, Keytruda „ridică frâna” sistemului imunitar și permite celulelor T să atace cancerul.
Keytruda nu este chimioterapie. Este o imunoterapie bazată pe un anticorp monoclonal, pembrolizumab.
Medicamentul blochează interacțiunea dintre PD-1 și PD-L1, ajutând sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele canceroase.
Keytruda a fost aprobat pentru prima dată în 2014, pentru melanomul avansat, iar ulterior utilizarea sa s-a extins la numeroase alte cancere.
Australia adaugă acum pe lista PBS cancerul avansat al căilor biliare, cancerul ovarian și carcinomul cu celule Merkel, reducând semnificativ costurile pentru pacienții eligibili.
Timp de decenii, chimioterapia a fost una dintre principalele arme împotriva cancerului. Medicamentele citotoxice pot distruge celulele tumorale, însă au o problemă importantă: de multe ori, nu pot face diferența suficient de precis între o celulă canceroasă și una sănătoasă care se divide rapid.
Imunoterapia a schimbat această perspectivă. În loc să încerce să distrugă direct tumora, anumite medicamente încearcă să elibereze propriul sistem imunitar al pacientului, astfel încât acesta să poată identifica și ataca celulele canceroase.
Unul dintre cele mai cunoscute exemple este Keytruda, al cărui nume științific este pembrolizumab.
Australia extinde de astăzi accesul la acest medicament prin Programul de beneficii farmaceutice (PBS) pentru încă trei forme de cancer. Măsura face parte dintr-o tendință mai largă în oncologie, în care tratamentele moderne, inclusiv imunoterapia, sunt utilizate tot mai mult alături de sau în locul unor scheme tradiționale, atunci când dovezile medicale arată că sunt potrivite.
Pentru a înțelege diferența dintre cele două abordări, trebuie mai întâi să vedem cum funcționează chimioterapia clasică.
Multe dintre medicamentele chimioterapeutice dezvoltate începând cu anii 1950 și până în anii 1990 sunt citotoxice. Cu alte cuvinte, ele perturbă procese esențiale din celule, împiedicându-le să se dividă sau ducând la moartea acestora.
Problema este că medicamentele citotoxice nu identifică perfect celulele canceroase. Ele afectează în special celulele care se divid rapid, iar tumorile sunt alcătuite, de regulă, din astfel de celule.
Numai că organismul are și țesuturi sănătoase în care celulele se înmulțesc rapid.
Printre acestea se numără mucoasa tractului gastrointestinal, măduva osoasă și foliculii de păr.
De aici apar o parte dintre efectele secundare bine cunoscute ale chimioterapiei.
Afectarea mucoasei stomacului și intestinelor poate contribui la greață, vărsături și diaree. Atunci când este afectată măduva osoasă, producția celulelor sanguine poate scădea. Un număr redus de globule roșii poate contribui la oboseală și letargie, în timp ce scăderea globulelor albe poate crește vulnerabilitatea la infecții.
Iar atunci când sunt afectate celulele din foliculii de păr apare căderea părului, care poate include părul de pe scalp și de pe corp.
Un alt aspect important este că intensitatea toxicității limitează cât de mult medicament poate primi pacientul. Astfel, efectele asupra țesuturilor sănătoase pot deveni unul dintre factorii care limitează doza și, implicit, posibilitatea de a crește intensitatea tratamentului.
Aici apare diferența fundamentală.
Keytruda nu încearcă să omoare direct toate celulele care se divid rapid. Pembrolizumab este un anticorp monoclonal, adică o proteină special concepută pentru a recunoaște o anumită țintă moleculară.
Ținta sa este PD-1, o proteină aflată pe suprafața anumitor celule ale sistemului imunitar, inclusiv celulele T.
Pentru organism, PD-1 funcționează ca un fel de frână de siguranță. Sistemul imunitar are nevoie de astfel de mecanisme pentru a nu ataca în mod necontrolat propriile celule sănătoase.
Cancerul poate însă exploata această frână.
Unele celule canceroase exprimă la suprafață PD-L1, o proteină care poate interacționa cu PD-1 de pe celulele T. Atunci când această interacțiune are loc, activitatea celulelor T împotriva tumorii poate fi redusă.
Practic, tumora poate folosi acest mecanism pentru a se ascunde de răspunsul imun.
Pembrolizumab blochează interacțiunea dintre PD-1 și PD-L1.
Imaginează-ți sistemul imunitar ca pe o mașină: celulele T au capacitatea de a ataca, dar PD-1 contribuie la apăsarea frânei. Unele tumori folosesc PD-L1 pentru a menține această frână activată.
Keytruda blochează semnalul respectiv.
Rezultatul este că celulele T își pot recăpăta activitatea și pot ataca celulele tumorale.
Aceasta este una dintre marile diferențe față de chimioterapie: medicamentul nu trebuie neapărat să distrugă direct celula canceroasă pentru ca tumora să fie atacată. El poate permite sistemului imunitar al pacientului să facă acest lucru.
Keytruda a fost primul medicament din clasa sa care a realizat acest tip de blocare a căii PD-1.
Keytruda a primit prima aprobare în 2014, pentru melanomul în stadiu avansat.
Impactul asupra tratamentului melanomului a fost considerabil. Datele prezentate în materialul care stă la baza acestei știri indică o creștere a supraviețuirii globale la cinci ani pentru melanomul avansat, de la mai puțin de 10% la peste 55% după introducerea noilor imunoterapii, inclusiv Keytruda.
Este important însă ca astfel de cifre să fie interpretate în context: supraviețuirea depinde de mai mulți factori, iar rezultatele nu înseamnă că fiecare pacient tratat cu Keytruda va avea același beneficiu.
Totuși, evoluția melanomului ilustrează cât de mult s-a schimbat oncologia în ultimul deceniu.
Deși medicamentul a devenit una dintre terapiile importante din oncologia modernă, Keytruda nu funcționează pentru toate tipurile de cancer și nici pentru toți pacienții cu aceeași formă de cancer.
Oncologii îl utilizează, în funcție de tipul și stadiul bolii și de caracteristicile tumorii, pentru mai multe tipuri de cancer.
În cadrul PBS din Australia, utilizările menționate includ tratamentul cancerului de col uterin, al carcinomului cu celule renale, al cancerului mamar triplu-negativ și al unor carcinoame cu celule scuamoase ale faringelui, laringelui și cavității bucale.
Acum, lista se extinde.
Noile includeri în PBS vizează cancerul avansat al căilor biliare, cancerul ovarian și carcinomul cu celule Merkel, o formă rară de cancer de piele.
Pentru pacienții eligibili, includerea în program poate face o diferență uriașă, deoarece accesul la medicament nu mai depinde în aceeași măsură de posibilitatea de a suporta costurile unui tratament foarte scump.
Cancerul căilor biliare, cunoscut și sub denumirea de colangiocarcinom, este rar, dar agresiv.
În Australia, aproximativ 1.400 de persoane sunt afectate anual, potrivit informațiilor prezentate în materialul de referință.
În lipsa tratamentului cu Keytruda, supraviețuirea la cinci ani este de aproximativ 5%. Un studiu recent a raportat o creștere a supraviețuirii la cinci ani la peste 16% după introducerea pembrolizumab în tratamentul acestor pacienți.
Creșterea poate părea modestă exprimată procentual, însă pentru pacienții cu o formă agresivă de cancer, câțiva ani suplimentari de viață pot reprezenta o diferență majoră.
Cancerul ovarian ilustrează foarte bine cât de important este momentul diagnosticului.
Atunci când este descoperit într-un stadiu incipient, rata de supraviețuire la cinci ani poate ajunge la 70%-95%. În cazul bolii avansate, aceasta poate scădea dramatic, până la aproximativ 10%-40%.
Pentru cancerul ovarian avansat, cercetări recente au indicat că tratamentul cu Keytruda poate crește supraviețuirea la 18 luni de la aproximativ 40% la 50%.
Nu există încă o rată de supraviețuire la cinci ani stabilită pe baza acestor date pentru această utilizare, motiv pentru care rezultatele trebuie privite cu prudență.
Al treilea tip de cancer este carcinomul cu celule Merkel, o formă rară de cancer cutanat.
Și aici există o diferență măsurabilă. Pentru formele avansate, tratamentul cu Keytruda este asociat cu o creștere a supraviețuirii la cinci ani de la aproximativ 34% fără medicament la 43% cu medicamentul, potrivit datelor prezentate.
Nu. Este una dintre cele mai importante nuanțe atunci când vorbim despre imunoterapie.
Faptul că medicamente precum Keytruda au schimbat tratamentul anumitor cancere nu înseamnă că chimioterapia a devenit inutilă.
Chimioterapia rămâne un tratament important pentru numeroase tipuri de cancer și poate fi folosită singură, în combinație cu alte terapii sau în anumite etape ale tratamentului.
În unele cazuri, chiar imunoterapia și chimioterapia sunt administrate împreună, deoarece acționează prin mecanisme diferite și pot avea efecte complementare.
Alegerea tratamentului depinde de tipul cancerului, stadiul bolii, caracteristicile moleculare ale tumorii, starea generală a pacientului și alte tratamente disponibile.
Faptul că Keytruda este mai țintit decât chimioterapia clasică nu înseamnă că este lipsit de riscuri.
De fapt, mecanismul său de acțiune explică și o parte dintre reacțiile adverse.
Dacă medicamentul „ridică frâna” sistemului imunitar, sistemul imun poate deveni uneori prea activ și poate începe să atace țesuturi sănătoase.
Pot apărea astfel reacții adverse legate de sistemul imunitar, care pot afecta diferite organe și necesită monitorizare atentă și tratament medical atunci când apar.
Prin urmare, ideea că imunoterapia este pur și simplu „fără efecte secundare” este greșită.
Diferența este mai degrabă în mecanismul toxicității: chimioterapia afectează frecvent celulele cu diviziune rapidă, în timp ce imunoterapia poate provoca probleme prin activarea excesivă sau dereglarea răspunsului imun.
În Australia, costurile tratamentelor oncologice, inclusiv ale unor medicamente precum Keytruda, sunt în mare parte acoperite în sistemul public ca parte a îngrijirii spitalicești.
Atunci când se aplică o coplată pentru un medicament inclus în PBS, aceasta poate fi de 25 de dolari australieni pentru pacienții obișnuiți și de 7,70 dolari australieni pentru pacienții cu reducere, conform informațiilor furnizate.
Situația este radical diferită pentru pacienții din sistemul privat atunci când medicamentul nu este inclus în PBS: costul poate ajunge la aproximativ 14.800 de dolari australieni pentru fiecare rețetă.
De aceea, extinderea listei PBS nu este doar o schimbare administrativă. Pentru un pacient diagnosticat cu cancer, accesul subvenționat poate însemna diferența dintre un tratament disponibil și unul inaccesibil financiar.
Povestea Keytruda arată cât de mult s-a schimbat concepția despre tratamentul cancerului.
Chimioterapia clasică se bazează în mare parte pe atacarea celulelor care se divid rapid, ceea ce explică și multe dintre efectele sale secundare.
Imunoterapia merge pe o altă logică: încearcă să folosească sistemul imunitar al pacientului ca armă împotriva tumorii.
Keytruda nu este o soluție universală și nu înlocuiește toate celelalte tratamente oncologice. Dar blocarea PD-1/PD-L1 a devenit una dintre cele mai importante descoperiri terapeutice din oncologia modernă.
Iar faptul că Australia extinde accesul pentru alte trei tipuri de cancer arată cât de rapid se mută frontiera tratamentului oncologic: de la medicamente care atacă direct celulele care se divid la terapii care încearcă să înveselească, să redirecționeze sau să elibereze sistemul imunitar al pacientului pentru ca acesta să lupte împotriva cancerului.
Acest antibiotic poate fi utilizat încă de la naștere.
FDA a aprobat primul vaccin antigripal care nu trebuie administrat de un cadru medical.
Știrile zilei în Farma, la nivel mondial.
Cele mai importante știri din Sănătate și Farma, la nivel mondial - 13 februarie 2024.
Medicamentul pentru astm al GSK primește aprobarea FDA pentru tratarea "plămânului fumătorului".
Rybelsus este primul GLP-1 RA pus într-un comprimat. Care sunt diferențele dintre Rybelsus și Ozempic.
Plasturele inteligent care monitorizează sănătatea prin transpirație - o revoluție în lumea medicală.
Cele mai importante știri din Sănătate, la nivel mondial - 2 august.
Aceste vitamine și minerale nu ar trebui să ne lipsească în sezonul rece.
