Amețeala, palpitațiile și pulsul foarte rapid când te ridici în picioare pot ascunde POTS, o afecțiune greu de recunoscut și diagnosticat.
O persoană se ridică din pat și, în câteva secunde, simte că îi bate inima foarte repede, amețește, îi este greață sau simte că nu mai are putere. Pentru unii pacienți, astfel de episoade apar aproape zilnic și pot afecta munca, școala și activitățile obișnuite. Una dintre posibilele explicații este sindromul de tahicardie posturală ortostatică, cunoscut sub numele de POTS.
POTS este o tulburare cronică a sistemului nervos autonom. Afecțiunea apare atunci când organismul nu reușește să se adapteze normal la schimbarea poziției corpului, iar pulsul crește excesiv după trecerea de la poziția culcat la cea în picioare.
POTS vine de la "postural orthostatic tachycardia syndrome", adică sindromul de tahicardie posturală ortostatică.
În cazul persoanelor cu POTS, ritmul inimii crește cu cel puțin 30 de bătăi pe minut în primele 10 minute după ridicarea în picioare. La adolescenții cu vârsta între 12 și 19 ani, creșterea trebuie să fie de cel puțin 40 de bătăi pe minut.
O condiție importantă este ca această creștere a pulsului să nu apară împreună cu o scădere semnificativă a tensiunii arteriale.
Pentru diagnostic, simptomele de intoleranță ortostatică trebuie să persiste cel puțin trei luni. Medicul trebuie, de asemenea, să excludă alte boli sau medicamente care pot provoca tahicardie.
Simptomele apar sau se agravează atunci când persoana stă în picioare și se pot ameliora după ce se așază sau se întinde.
Printre cele mai frecvente manifestări se numără:
Unele persoane pot avea și transpirație excesivă, tremur, dureri de cap sau senzația de lipsă de aer.
Atunci când o persoană se ridică în picioare, o parte din sânge se deplasează către partea inferioară a corpului. Organismul sănătos compensează rapid această schimbare și menține circulația către inimă și creier.
În POTS, acest mecanism nu funcționează normal. Poate exista o cantitate mai mică de sânge circulant, o întoarcere venoasă redusă sau o dereglare a vaselor de sânge. Sângele se poate acumula mai mult în picioare și în abdomen. Pentru a menține circulația către creier și organele importante, organismul crește ritmul inimii. De aici apare tahicardia.
Mecanismele exacte ale POTS sunt complexe. Specialiștii au identificat mai multe posibile cauze, printre care dereglarea sistemului nervos simpatic, modificări ale volumului de sânge, decondiționarea fizică și mecanisme imune.
Datele analizate în recenta revizuire publicată în JAMA arată că aproximativ 90% dintre pacienții cu POTS sunt femei. Incidența este mai mare la vârste cuprinse între 13 și 29 de ani. Estimările privind frecvența bolii sunt încă incerte. Unele date sugerează că POTS poate afecta între 0,1% și 1% din populația Statelor Unite.
Una dintre probleme este faptul că boala rămâne adesea nerecunoscută sau este confundată cu alte afecțiuni. Un studiu citat în revizuire, care a inclus 4.835 de pacienți, a identificat un interval median de aproximativ 24 de luni între apariția simptomelor și stabilirea diagnosticului.
În aproximativ 30%-40% dintre cazuri, simptomele POTS apar după o infecție. Debutul poate avea loc la câteva zile sau săptămâni după o infecție virală sau bacteriană. Printre infecțiile asociate se numără COVID-19, infecția cu virusul Epstein-Barr și gripa.
POTS a primit mai multă atenție după pandemia de COVID-19, iar numărul diagnosticelor a crescut în această perioadă. Totuși, acest lucru poate reflecta atât apariția unor cazuri noi, cât și o mai bună recunoaștere a bolii.
Diagnosticul nu se bazează doar pe faptul că pulsul crește. Medicul trebuie mai întâi să excludă alte cauze ale tahicardiei. Printre acestea se află:
Evaluarea poate include electrocardiogramă, analize de sânge, teste pentru funcția tiroidei și cortizol, iar în funcție de simptome pot fi necesare ecocardiografia sau monitorizarea Holter.
Unul dintre testele folosite pentru POTS este testul mesei înclinate, cunoscut drept tilt-test. Există și testul activ în ortostatism, care poate fi efectuat în cabinet. După o perioadă de repaus în poziție culcat, pacientul se ridică în picioare și rămâne în această poziție timp de 10 minute. Pulsul, tensiunea arterială și simptomele sunt urmărite pe parcurs.
O creștere susținută a pulsului cu cel puțin 30 de bătăi pe minut la adulți, respectiv cel puțin 40 de bătăi pe minut la adolescenți, fără o scădere importantă a tensiunii, poate susține diagnosticul. Dacă pulsul crește imediat după ridicare, dar revine apoi la normal, criteriile pentru POTS nu sunt îndeplinite.
Scopul tratamentului nu este doar reducerea pulsului. Medicii urmăresc în primul rând îmbunătățirea capacității pacientului de a duce o viață normală și creșterea calității vieții. Prima etapă include, de regulă, măsuri care ajută la creșterea volumului de sânge și la reducerea acumulării sângelui în partea inferioară a corpului.
Acestea pot include:
Aportul de sare și lichide trebuie stabilit în funcție de starea de sănătate a pacientului. Recomandările privind cantități mari de sare nu sunt potrivite pentru toată lumea, mai ales în cazul anumitor boli cardiovasculare sau renale.
Activitatea fizică face parte din tratamentul de primă linie pentru POTS. La început, exercițiile se pot face în poziții care reduc simptomele, precum bicicleta medicinală orizontală, canotajul sau înotul. Intensitatea și durata cresc treptat, în funcție de toleranța fiecărei persoane.
Exercițiile pentru musculatura picioarelor și abdomenului pot contribui la întoarcerea sângelui către inimă. Efortul prea mare poate însă accentua simptomele. Din acest motiv, programul de exerciții trebuie adaptat pacientului, iar în cazurile mai dificile poate fi utilă supravegherea unui specialist.
Dacă simptomele rămân importante după măsurile fără medicamente sau sunt foarte intense de la început, medicul poate lua în calcul tratamentul medicamentos. Nu există în prezent medicamente aprobate de FDA în mod specific pentru tratamentul POTS, iar unele dintre medicamentele folosite în practică sunt administrate în afara indicațiilor aprobate.
În funcție de manifestări, medicul poate lua în calcul medicamente care reduc ritmul inimii, medicamente care contractă vasele de sânge sau medicamente care cresc volumul de sânge.
Printre medicamentele utilizate se află propranololul, ivabradina, midodrina, fludrocortizonul și piridostigmina. Alegerea tratamentului depinde de tensiunea arterială, puls, simptome și alte boli ale pacientului. Tratamentul medicamentos nu trebuie început sau modificat fără recomandarea medicului.
Un aspect important este că simptomele POTS pot fi foarte intense chiar dacă investigațiile nu arată o boală structurală a inimii. Tahicardia apare, în multe cazuri, ca răspuns al organismului la dificultatea de a menține circulația normală atunci când persoana stă în picioare.
Tocmai de aceea, un pacient poate avea palpitații, amețeală, oboseală și dificultăți de concentrare fără ca aceste simptome să fie explicate printr-o malformație sau o boală structurală a inimii.
POTS nu este considerat o boală asociată cu o creștere a mortalității, însă poate avea un impact major asupra vieții pacientului. Într-un sondaj cu mii de pacienți, peste 70% au raportat afectarea semnificativă a funcționării zilnice, inclusiv probleme legate de școală sau serviciu.
Evoluția este diferită de la o persoană la alta. Unele persoane au perioade de ameliorare, în timp ce altele continuă să aibă simptome timp de mai mulți ani.
Palpitațiile, amețeala sau senzația de leșin după ridicarea în picioare nu înseamnă automat că o persoană are POTS. Aceste simptome pot apărea și în deshidratare, anemie, afecțiuni ale tiroidei, tulburări de ritm cardiac sau alte probleme medicale.
Dacă simptomele sunt frecvente, persistente sau afectează activitățile zilnice, este indicată o evaluare medicală. În situațiile în care diagnosticul nu este clar sau simptomele persistă în ciuda tratamentului, medicul poate recomanda evaluarea de către un cardiolog sau un specialist cu experiență în tulburările sistemului nervos autonom.