Un studiu pe aproape 49.000 de persoane arată ce boli accelerează îmbătrânirea creierului și care regiuni cerebrale sunt afectate cel mai mult.
Un RMN poate arăta dacă un creier îmbătrânește mai repede decât ar fi normal pentru vârsta unei persoane. Un studiu care a analizat aproape 49.000 de participanți arată că acest fenomen apare cel mai frecvent în boala Alzheimer, deficitul cognitiv ușor, dependența de alcool și tutun, dar și în schizofrenie, tulburarea bipolară și depresia majoră.
Pe scurt, cercetătorii au descoperit că bolile neurodegenerative și dependențele sunt asociate cu cea mai accentuată îmbătrânire a creierului, în timp ce autismul și ADHD nu au prezentat acest tipar.
Rezultatele au fost publicate în PLOS Medicine și se bazează pe analiza imaginilor RMN de la 45.900 de persoane sănătoase și 2.698 de pacienți cu afecțiuni neurologice și psihiatrice.
Cercetătorii au comparat vârsta biologică a creierului cu vârsta reală a participanților pentru a identifica afecțiunile asociate cu îmbătrânirea cerebrală accelerată.
Medicii pot estima vârsta biologică a creierului cu ajutorul imaginilor RMN și al algoritmilor de inteligență artificială. Apoi compară rezultatul cu vârsta reală a persoanei.
Dacă analiza arată un creier mai bătrân decât ar trebui, diferența poartă numele de Predicted Age Difference (PAD). Un scor mare sugerează o sănătate cerebrală mai slabă și un proces de îmbătrânire accelerat.
Acest indicator nu stabilește un diagnostic, însă poate oferi informații despre starea creierului și despre riscul de progresie al unor boli neurologice sau psihiatrice.
Vârsta creierului nu reprezintă vârsta reală a unei persoane, ci modul în care arată structura creierului la examinarea RMN.
Deși studiul nu a analizat metode de prevenție, numeroase cercetări arată că sănătatea creierului este influențată de stilul de viață.
Controlul tensiunii arteriale, al diabetului și al colesterolului, activitatea fizică regulată, alimentația echilibrată, somnul suficient și evitarea consumului excesiv de alcool și tutun pot reduce riscul de declin cognitiv și de apariție a unor boli neurologice.
Specialiștii recomandă și menținerea activității intelectuale și sociale pe tot parcursul vieții, deoarece acestea contribuie la menținerea funcțiilor cognitive odată cu înaintarea în vârstă.
Analiza a inclus 45.900 de persoane sănătoase și 2.698 de pacienți cu nouă afecțiuni neurologice și psihiatrice.
Rezultatele au arătat o diferență clară între boli.
Cele mai mari modificări au apărut în:
Pe următoarele locuri s-au aflat:
Efecte moderate au apărut în:
În schimb, persoanele cu ADHD și autism nu au prezentat diferențe semnificative față de grupul sănătos. Autorii spun că aceste tulburări de dezvoltare urmează mecanisme diferite față de bolile neurodegenerative.
Studiul arată că îmbătrânirea cerebrală nu urmează același model în toate afecțiunile.
În schizofrenie, tulburarea bipolară și depresie, modificările apar mai ales în rețeaua frontotemporală.
În dependența de alcool și tutun, cele mai afectate zone includ rețeaua implicită a creierului (Default Mode Network), rețeaua de saliență, putamenul și talamusul.
În boala Alzheimer și deficitul cognitiv ușor, modificările apar în special în regiunile frontale și occipitale.
Cu toate acestea, cercetătorii au identificat aceeași regiune în aproape toate bolile: cortexul prefrontal. Această zonă poate reprezenta unul dintre principalele mecanisme comune ale îmbătrânirii accelerate a creierului.
Explicațiile diferă de la o boală la alta.
În demență, pierderea neuronilor și reducerea volumului cerebral explică valorile foarte mari ale vârstei biologice.
În dependențele de alcool și tutun, efectul toxic asupra țesutului nervos favorizează degradarea creierului și reduce volumul acestuia.
În tulburările psihiatrice, modificările sunt mai discrete și afectează în special conexiunile dintre regiunile implicate în memorie, emoții și control cognitiv.
În autism și ADHD, dezvoltarea continuă a creierului și capacitatea mare de adaptare din copilărie pot limita apariția unui aspect de îmbătrânire prematură.
Echipa a analizat și expresia genelor asociate cu aceste modificări.
Rezultatele au arătat că fiecare categorie de boli are propriile mecanisme biologice.
În tulburările psihiatrice predomină gene implicate în producția proteinelor și transportul celular.
În dependențe apar modificări legate de metabolism, comunicarea dintre neuroni și funcționarea receptorilor nervoși.
În demență predomină gene implicate în repararea ADN-ului și în controlul proteinelor din celule.
Aceste rezultate sugerează că același fenomen, respectiv îmbătrânirea accelerată a creierului, poate avea cauze biologice diferite în funcție de boală.
Autorii consideră că modelele de îmbătrânire cerebrală pot deveni biomarkeri utili în practica medicală.
În viitor, medicii ar putea utiliza aceste informații pentru:
Totuși, cercetătorii atrag atenția că metoda necesită validare în studii suplimentare înainte de utilizarea de rutină. O limită importantă a cercetării constă în faptul că analiza nu a inclus toate bolile asociate frecvent cu dependențele și tulburările psihiatrice, aspect care poate influența rezultatele.
Autorii subliniază că sunt necesare noi studii pentru confirmarea acestor rezultate și pentru stabilirea modului în care estimarea vârstei creierului poate intra în practica medicală. Până atunci, cercetarea oferă o imagine mai clară asupra modului în care diferite boli afectează creierul și susține ideea că modificările structurale observate la RMN pot deveni, în viitor, un instrument important pentru depistarea precoce și monitorizarea unor afecțiuni neurologice și psihiatrice.
Autorii subliniază că rezultatele trebuie confirmate prin noi cercetări și că estimarea vârstei biologice a creierului nu poate înlocui evaluarea clinică. În prezent, diagnosticul bolilor neurologice și psihiatrice se bazează pe istoricul pacientului, examenul clinic, testele cognitive și investigațiile imagistice recomandate de medic.
În România, analiza vârstei biologice a creierului nu face parte din investigațiile medicale de rutină. Totuși, studiul oferă dovezi că modificările structurale observate la RMN pot furniza informații importante despre sănătatea creierului și ar putea deveni, în viitor, un instrument suplimentar pentru identificarea precoce a persoanelor cu risc crescut și pentru monitorizarea evoluției unor afecțiuni neurologice și psihiatrice.
