Nu doar statul pe scaun contează, ci și ce faci în acest timp. Un studiu arată că persoanele care urmăresc foarte des televizorul la vârsta de mijloc pot prezenta, peste ani, modificări structurale ale creierului asociate cu declinul cognitiv și demența.
„Oprește televizorul, că-ți distruge creierul!” este una dintre cele mai cunoscute replici auzite în multe familii. Deși formularea este exagerată, un nou studiu publicat în revista Alzheimer’s & Dementia sugerează că timpul petrecut în fața televizorului ar putea avea efecte pe termen lung asupra structurii creierului.
Cercetarea a descoperit că adulții care au declarat că se uită „foarte des” la televizor în timpul liber, la vârsta de mijloc, au prezentat, peste mai bine de două decenii, un volum mai mic în regiuni importante ale creierului și modificări asociate cu îmbătrânirea cerebrală, declinul cognitiv și un risc mai mare de demență.
Mai surprinzător este faptul că problema nu pare să fie doar lipsa mișcării.
Studiul a inclus aproximativ 1.700 de adulți, cu o vârstă medie de 53 de ani, participanți la celebrul proiect american Atherosclerosis Risk in Communities (ARIC), început la sfârșitul anilor 1980 pentru a analiza sănătatea cardiovasculară și cerebrală.
La începutul studiului, participanții au fost întrebați cât de des se uită la televizor în timpul liber, răspunsurile variind de la „niciodată/rar” până la „foarte des”. Ei au raportat și cât timp petreceau stând jos în timpul activității profesionale.
După peste 20 de ani, cercetătorii le-au efectuat investigații RMN cerebrale.
Rezultatele au fost remarcabile. Comparativ cu persoanele care urmăreau rar televizorul, cei care îl priveau foarte frecvent prezentau:
un volum mai mic în regiunile implicate în memorie, considerate vulnerabile în stadiile timpurii ale bolii Alzheimer;
lobi frontali mai mici, implicați în planificare, luarea deciziilor și controlul comportamentului;
lobi occipitali mai mici, responsabili de procesarea informațiilor vizuale;
un volum mai mare al hiperintensităților substanței albe, modificări ale vaselor mici de sânge din creier asociate cu îmbătrânirea cerebrală, accidentul vascular cerebral, declinul cognitiv și demența.
Poate cea mai neașteptată concluzie a studiului este că nu orice activitate sedentară are același impact asupra creierului.
Chiar și după ce cercetătorii au ținut cont de factori precum activitatea fizică, diabetul, indicele de masă corporală, fumatul și consumul de alcool, asocierea dintre vizionarea frecventă a televizorului și modificările cerebrale a rămas.
În schimb, persoanele care petreceau mult timp stând jos la serviciu nu prezentau aceleași modificări. Dimpotrivă, acestea aveau, în medie, lobi frontali și occipitali mai mari, precum și mai puține leziuni ale substanței albe.
Autorii cred că explicația ar putea fi faptul că multe activități profesionale desfășurate la birou solicită permanent atenția, memoria, rezolvarea de probleme și alte procese cognitive care stimulează creierul.
„De ani de zile ne-am concentrat pe cât de mult stau oamenii jos. Descoperirile noastre sugerează că ar trebui să acordăm atenție și la ceea ce fac în timp ce stau jos”, a explicat David Raichlen, profesor de științe biologice și antropologie la USC Dornsife și autorul principal al studiului, conform Medical Xpress.
Cu alte cuvinte, două persoane pot petrece același număr de ore pe scaun, însă efectele asupra creierului pot fi diferite în funcție de activitatea desfășurată.
O altă observație importantă a fost legată de diferențele dintre sexe.
Atunci când cercetătorii au analizat separat rezultatele RMN pentru bărbați și femei, au constatat că majoritatea modificărilor cerebrale asociate cu vizionarea televizorului au fost observate la bărbați. Același lucru a fost valabil și pentru efectele asociate timpului petrecut stând jos în cadrul activității profesionale.
Autorii subliniază însă că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege de ce apar aceste diferențe.
Cercetătorii atrag atenția că rezultatele trebuie interpretate cu prudență.
Timpul petrecut în fața televizorului a fost raportat chiar de participanți, ceea ce poate introduce erori, iar aceștia nu au beneficiat de un RMN cerebral la începutul studiului. Din acest motiv, nu se poate demonstra cu certitudine cum au evoluat modificările în timp.
De asemenea, studiul evidențiază o asociere, nu dovedește că televizorul provoacă direct aceste modificări cerebrale.
Autorii spun că recomandările privind stilul de viață ar putea deveni mai nuanțate în viitor. În loc să se insiste exclusiv asupra reducerii timpului petrecut pe scaun, medicii ar putea încuraja oamenii să acorde atenție și tipului de activitate desfășurate în perioadele sedentare.
Cititul, rezolvarea de puzzle-uri, învățarea unei limbi străine, activitățile creative sau alte ocupații care stimulează creierul ar putea reprezenta alternative mai benefice decât ore întregi petrecute în fața televizorului.
„Încurajăm frecvent publicul să nu petreacă prea mult timp stând jos, dar experții ar putea dori să extindă această recomandare pentru a include și activitățile desfășurate în timp ce stau jos, deoarece acestea par să aibă efecte distincte asupra sănătății creierului”, a concluzionat Natan Feter, cercetător postdoctoral în cadrul programului de Biologie Umană și Evolutivă de la USC Dornsife și autorul corespondent al studiului.
