Tipurile de demență timpurie afectează supraviețuirea pacienților diferit

Cercetătorii finlandezi au descoperit că pacienții diagnosticați cu demență cu debut precoce (EOD – early-onset dementia) prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește speranța de viață, în funcție de tipul bolii. Dintre toate formele analizate, demența frontotemporală a avut cel mai nefavorabil prognostic.

Demența cu debut precoce, un diagnostic cu impact major asupra supraviețuirii

Demența cu debut precoce, definită prin apariția simptomelor înainte sau până la vârsta de 65 de ani, afectează nu doar memoria și funcțiile cognitive, ci și durata de viață a pacienților.
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Finlanda de Est arată că, în medie, pacienții trăiesc aproximativ 8,7 ani de la momentul diagnosticului, însă diferențele între tipurile de demență sunt semnificative.

Cine are cel mai scurt timp de supraviețuire

Rezultatele arată că demența frontotemporală este cea mai severă formă, pacienții având o supraviețuire mediană de doar 6,9 ani.

Pe locul următor s-au situat cei cu alfa-sinucleinopatie (α-SYNU), cu o medie de 7 ani, iar pacienții cu boala Alzheimer cu debut precoce au trăit în medie 9,9 ani de la diagnostic.

Comparativ cu persoanele sănătoase de aceeași vârstă și sex, riscul de deces a fost:

• de 13,75 ori mai mare în cazul demenței frontotemporale
• de 7,85 ori mai mare la pacienții cu α-SYNU
• de 4,62 ori mai mare în Alzheimerul precoce.

Factori care cresc riscul de mortalitate

Analiza a arătat că mai mulți factori contribuie independent la creșterea riscului de deces în rândul persoanelor cu demență cu debut precoce:

• sexul masculin
• vârsta mai înaintată la momentul diagnosticului
• istoricul de diabet
• antecedentele familiale de demență cu transmitere autosomal dominantă.

Rezultate care pot schimba abordarea clinică

"Studiul nostru oferă date actualizate privind ratele de supraviețuire în demența cu debut precoce și subliniază impactul major pe care acest diagnostic îl are asupra mortalității pacienților", au declarat autorii în articolul publicat în Journal of Neurology, Neurosurgery & Psychiatry pe 4 noiembrie 2025.

Cercetătorii atrag atenția că este nevoie de mai multe studii cu eșantioane extinse și diagnostice neuropatologice confirmate, pentru a înțelege mai bine diferențele dintre subtipurile de demență și pentru a dezvolta strategii terapeutice personalizate.

Studiul confirmă că nu toate formele de demență sunt la fel, iar identificarea precoce și managementul personalizat pot face diferența în calitatea și durata vieții pacienților.
Demența cu debut precoce rămâne o provocare clinică și socială majoră, afectând pacienții aflați încă în perioada activă a vieții profesionale și familiale.