Un nou studiu realizat de cercetători de la University of South Florida arată că cititul este mult mai complex decât pare: creierul uman poate procesa cuvintele omise de ochi folosind vederea periferică, într-un interval de aproximativ 250 de milisecunde.
Deși cititul este perceput ca o activitate liniară, ochii urmăresc cuvintele, iar creierul le transformă în sens, realitatea este mult mai rapidă și mai fragmentată.
Cercetarea publicată în Psychophysiology arată că cititorii omit frecvent cuvinte în timpul lecturii, însă aceste „goluri” nu sunt pierdute de creier. Dimpotrivă, ele sunt procesate anticipativ prin viziunea periferică, înainte ca ochii să se fixeze direct pe ele.
Potrivit autoarei principale a studiului, Sara Milligan, rezultatele schimbă modul în care înțelegem cititul:
„Descoperirile noastre sugerează că cititorii nu ghicesc pur și simplu cuvintele; ei se bazează pe o procesare vizuală și lingvistică detaliată”, conform Medical Xpress.
Această observație contrazice ideea că citirea rapidă se bazează pe presupuneri contextuale. În realitate, creierul analizează structura cuvintelor înainte ca ele să fie fixate vizual complet.
Studiul arată că vederea periferică joacă un rol esențial în anticiparea cuvintelor. Chiar dacă ochii se deplasează rapid, la aproximativ 250 de milisecunde, creierul continuă să colecteze informații din câmpul vizual extins.
Această procesare permite detectarea rapidă a cuvintelor „nepotrivite” sau neașteptate chiar înainte ca ele să fie citite direct.
Pentru a înțelege acest mecanism, cercetătorii au combinat două tehnologii avansate:
Participanții au citit 180 de propoziții în timp ce activitatea cerebrală și mișcările ochilor erau înregistrate simultan. În unele cazuri, cuvintele au fost modificate pentru a fi așteptate, ușor schimbate sau complet neașteptate.
Această combinație a permis corelarea directă dintre ceea ce „vede” ochiul și ceea ce procesează creierul în aceeași fracțiune de secundă.
Unul dintre cele mai importante rezultate ale studiului arată că, deși un cuvânt nu este fixat direct de privire, creierul îl poate analiza parțial înainte de a-l „sări”.
Cercetătorii au observat răspunsuri neuronale clare care indică faptul că informația era deja procesată periferic. Când un cuvânt nu se potrivea contextului, creierul reacționa puternic, chiar dacă acel cuvânt fusese omis de mișcarea ochilor.
Elizabeth Schotter, coordonatoarea laboratorului de la University of South Florida, explică faptul că lectura este rezultatul unei colaborări fine între ochi și creier:
„Multe studii anterioare limitau mișcările ochilor sau se bazau pe o singură metodă. Prin combinarea ambelor abordări, putem observa cum deciziile în timp real se leagă direct de activitatea cerebrală.”
Cercetătorii subliniază că acest mecanism explică de ce cititorii pot citi rapid fără a pierde înțelegerea textului: creierul nu reacționează doar la ceea ce este văzut direct, ci și la ceea ce este „anticipat”.
Echipa de cercetare își propune acum să studieze modul în care strategiile de citire se schimbă în funcție de scop, citire rapidă versus citire pentru înțelegere și de ce unii oameni procesează textul mai eficient decât alții.
Descoperirile ar putea deschide drumul către metode educaționale noi, care să îmbunătățească atât viteza de citire, cât și înțelegerea textului, prin antrenarea relației dintre vedere periferică, limbaj și procesarea cognitivă.
