Singurătatea afectează memoria persoanelor în vârstă, însă nu accelerează deteriorarea cognitivă odată cu trecerea timpului, conform datelor unui studiu european care a monitorizat peste 10.000 de persoane timp de şapte ani, informează marţi agenţia EFE.
Participanţii la studiu care au raportat niveluri ridicate de singurătate au obţinut rezultate mai slabe la testele de memorie la începutul perioadei de cercetare, însă capacitatea lor de a-şi aminti informaţii a scăzut într-un ritm similar cu cel al persoanelor care nu se simţeau singure.
Studiul, publicat în jurnalul Aging & Mental Health, a fost realizat de cercetători de la Clinica Universitară din Navarra şi Universitatea din Valencia, ambele din Spania, dar şi de la Universitatea din Rosario (Columbia) şi Institutul Karolinska (Suedia).
Cercetarea a analizat date din cadrul Studiului privind sănătatea, îmbătrânirea şi pensionarea în Europa (SHARE) care au vizat un eşantion de 10.217 persoane, cu vârste cuprinse între 65 şi 94 de ani, din 12 ţări de pe continentul european, concentrându-se asupra perioadei 2012-2019.
Rezultatele subliniază "legăturile puternice care există între sentimentul de singurătate şi funcţia cerebrală la persoanele vârstnice, susţinând în acelaşi timp teoria conform căreia izolarea nu este neapărat un factor de risc pentru demenţă", potrivit Agerpres.
Autorii sugerează că testele periodice pentru depistarea singurătăţii ar putea fi incluse în examinările menite să evalueze capacităţile mentale ale persoanelor vârstnice.
"Constatarea faptului că singurătatea afectează în mod semnificativ memoria, dar nu şi rata declinului acesteia în timp, a fost un rezultat surprinzător", a declarat autorul principal al studiului, Luis Carlos Venegas-Sanabria, de la universitatea columbiană.
Acest lucru sugerează că "singurătatea ar putea juca un rol mai important în ceea ce priveşte starea iniţială a memoriei decât în deteriorarea sa progresivă", a adăugat cercetătorul.
Scopul studiului a fost evaluarea, pe o perioadă de şapte ani, a efectului singurătăţii asupra modificărilor survenite la nivelul memoriei, atât cea imediată, de scurtă durată, cât şi a celei de lungă durată.
Printre participanţi s-au numărat, printre altele, persoane din Spania, Germania, Suedia sau Slovenia, grupate în patru regiuni geografice: centrală, de sud, de nord şi de est.
Rezultatele au indicat că ţările din sudul Europei au înregistrat cele mai ridicate niveluri de singurătate (12%), urmate de regiunea estică (9%), de cea centrală (6 %) şi de cea nordică (9%).
În general, majoritatea participanţilor (92%) au declarat niveluri medii sau reduse de singurătate la începutul studiului.
Grupul cu niveluri ridicate de singurătate (8%) era format din persoane mai în vârstă, majoritatea femei, şi a raportat probleme de sănătate mai grave. În plus, aceste persoane prezentau o prevalenţă mai mare a depresiei, hipertensiunii arteriale şi a diabetului.
Persoanele din categoria cu niveluri ridicate de singurătate au obţinut scoruri mai mici la testele de memorie, atât imediată, cât şi de lungă durată, la începutul studiului, în comparaţie cu cele care au raportat niveluri mai scăzute de singurătate.
Cu toate acestea, ele au experimentat un declin rapid al memoriei, similar cu cel al participanţilor din categoriile cu un nivel de singurătate redus şi mediu.
Această "pantă" pronunţată a fost observată între evaluările din al treilea şi al şaptelea an.
Autorii studiului au subliniat că cercetarea lor a luat în calcul singurătatea ca pe un factor care nu suferă transformări în timp. Cu toate acestea, au precizat ei, în lumea reală, percepţiile se pot schimba ca răspuns la modificările caracteristicilor personale sau de mediu survenite de-a lungul vieţii.